Irina Nechit

trei ciori se uită în aceeași direcție pe tulpină coboară veverița cu capul în jos o fetiță o ia înaintea bunicii ține pietricele în pumni le lovește una de alta parcul Tivoli răsună de

Luna pe lacul pantofilor el în cer eu la geam Zboară cu el biletul la avion viza golul visarea Lumina de pe fruntea lui respiră adânc trece peste lanțuri de munți Mi-am uitat agrafele

Părticele din pielea mea rămân pe ochiul tău, lună, după ce mă privești liniștită. Parcă văd lumina părului meu alb în pământ. Parcă aud șoaptele gurii mele pe o margine de crater.

Ai intrat în marea de lacrimi până la umeri Piatra legată de gât rămâne ca o plută la suprafață Din ochii tăi blânzi cad lacrimi de piatră având forma ochilor mei Juri să nu mai

Destinul îmi pare o carte scrisă prost Trebuie s-o citesc până la capăt? De ce te uiți la mine cum îmi spăl oboseala de pe față și nu spui nimic? Mușchiul inimii mele se zbate sub vraja

nu va înțelege nimic mă va trimite în mama în organul ei genital care a fost oceanul meu pe vremea când aveam branhii lăbuțe gelatinoase coadă de moluscă și nu bâiguiam nu șușoteam nu

Reptile necunoscute intră în vase pline cu apă oameni puternici caută în mări cutia neagră exploziile au loc la puțin timp după decolare oasele se rup atunci când nimeni nu se așteaptă Cum stai

Gard verde printre scânduri o cărare o spinare un șoșon câinele sare în sus cu botul desfăcut limba fierbinte atârnă se bălăbănește vin atât de rar de ce se bucură cui va rămâne după îl vor lega

Luminați pe toate părțile cuvântul întuneric veți găsi în el umbrele amanților îmbrățișați în soare duși de valurile mării moarte Deschideți cuvântul ușă intrați în

Mama mea caută o fetiță La lumina zilei o vede alergând prin curte rupând primele vișine coapte scâncind sub gardul viu de trandafiri A trebuit să pierd o oră pentru a găsi acest

mama iese încet din casă încă o mai țin picioarele o duc până la poarta verde abia mai circulă sângele prin tălpile ei e atât de lung drumul sângelui de la inimă până la vârfurile celor

gloanțe obișnuite alice sfere mici de plumb rostogolindu-se pe podea o halteră de trei kilograme în ungher o pușcă ascunsă după dulap undița nouă pe care ai dat așa de mulți bani cârlige

m-au lăsat de capul meu poate și-au turnat prea mult alcool în gâtlej poate s-au dus la țară prin glod poate au hotărât să nu-mi bată la ușă să nu apară obosiți în fața mea îmi petrec în liniște

Strigătele încuiate într-o casă galbenă au înnebunit de singurătate dacă ar avea capete s-ar da cu ele de pereți dacă ar avea unghii s-ar zgâria dacă ar avea păr și l-ar smulge Nimeni nu le vede

Sub pielea gâtului mereu umbrită de cap se zbate singurul cuvânt pe care nu-l voi rosti nici în ruptul capului Uneori îl scriu pe hârtie pentru a-l uita acolo așa cum mi-am uitat

Ai vrut să dărâmi peretele cu palmele însă piatra și mortarul s-au împotrivit Ai scris pe varul proaspăt mesaje pentru cei de dincolo dar nu ai primit nici un răspuns ai ros fiece literă cu

Mă trezește o pasăre Peste gâtul ei întins cad fulgi Sub ghearele ei se topește gheața Cum e să cânți într-un arbore înzăpezit? De aici din așternut dimineața îmi pare o hartă de

Pereții înalți și-au adus aminte de temelia îngropată în pământ un bărbat scrie: îmi place să văd lacrimi pe umerii tăi lacrimi pe sânii tăi lacrimi pe fesele tale rupte de realitate nu-mi pot

o masă atât de comodă ambele coate pe suprafața ei lustruită nici măcar nu mi-e foame mere roșii-roșii în pădurea care își merită soarele îmi întind picioarele pe banchetă azi nu am

Am și eu mii de celule am tot ce rămâne ascuns arătându-mi-se doar pentru o miime de secundă și doar în patul meu cu arcuri plesnind la ore nepotrivite Am în neuroni amintiri de ventriloc de

Cine va stinge un chibrit cu suflarea mea cine va trezi un copil cu glasul meu cine va sta la fereastra mea sărutând cu buzele mele sticla prin care se va vedea ploaia cu tot cu fulgere

Am stat toată ziua cu gura închisă de ce nu pot face și eu inele din fum de țigară Cu mintea limpede încep să scriu despre garoafele roșii aruncate în noroi despre câinii ce le adulmecă și mor