Foarfece

E o dispută de familie. Dialogul ea-el, cu toate cele ce îi preocupă. Mi se pare puțin exagerată culoarea. Poate vrea să șocheze. Dar nu e necesară poemului. Concluzia din ultimul vers destinde.

tamara,
citit și recitit cu plăcere poemul. discursul e ferm. am sesizat (poate mă înșel)o mică schimbare (în discursul poetic), o nuanță doar... spre un ton mai sacadat înspre rigid față de celelalte texte. e doar o părere...

plăcut mult finalul

\"rucsacul norii ploaia arma plasa îți aparțin
al meu e liliacul
sandale ghete urme foi obișnuite
mai întâi mă uit la floarea violetă apoi la tine
așa trebuie
fața mea ca o lună dezlipită de cer\"

stimă și considerație,
teodor dume,

Liviu și Teo,
vă mulțumesc pentru comentarii, sper să ne mai citim pe-aici.
Cum e culoarea râmelor? Stau și eu pe gânduri.
Multă poezie în continuare!