Uneori pe hârtie

Tamara, piatra filosofala are gust amar?
pare mai mult o ghicitoare, nicidecum o integrama.
eu as mai stiliza putin strofa a 4a, nu spun mai mult
la fel de amical ca intotdeauna

Buna, Alberto!
Am intervenit puțin în strofa a 4-a, dar foarte puțin.
Mulțumesc de viteza comentariului!
Amicalmente, tama

si daca doar pare cuvant si nu e cuvant? poate fi cuvant si integrama in acelasi timp? ne-ai lasat pe toti in ca-u-ta-re, dar n-o fi cautare. la un pas de intrebare. din ce spui in ultima strofa, sa fie ceva legat de Inviere? doar n-o fi urecheatul acela cu bucuriile? ce-mi pare cel mai rau este ca daca tu nu ai dreptul sa-l rostesti, nici noi n-o sa-l aflam... ne-ai lasat in dilema si-mi place... pana cand dilema asta? adevarat si fals in impacare? imposibil...

Tama, nu mi-au plăcut niciodată integramele pentru că la fel ca-n poemul de față nu reușesc să descopăr cuvintele.Dar mi-a plăcut ironia și suspansul.

Cu prietenie,
Victor

Din câte cunosc eu, integramele reprezintă cea mai facilă problemă de rebus. De multe ori, sunt jenant de ușor de dezlegat (domnule Țarină, probabil confundați integramele cu careurile, care, într-adevăr, pun ceva probleme și acestea pot fi cu grade de dificultate diferite, de la cele pentru începători, la cele tematice și până la cele denumite pe scurt \"fantezie\", \"surpriză\", \"cu piste false\" sau cu \"definiții spirituale\").
Referitor la poemul de față, fiind foarte dens în diferite figuri de stil, care de care mai ermetice, dându-ne prilejul să ne exersăm imaginația și fantezia, cred că a-l compara cu o integramă, este o jignire adusă autorului, foarte valoros de altfel.
Dacă vreți să mai ieșiți puțin dintre metafore, să vă amuzați aflând părerea unui rebusist despre integrame, dați un click pe numele meu, intrați în pagina mea și citiți textul umoristic \"O problemă națională (viciu, dependență, boală)\", postat de curând.
Cu tot respectul pentru autor și pentru comentatori,
Ștefan-Cornel Rodean

Vă mulțumesc frumos pentru osteneala de a citi și a vă arăta mirați că textul acesta are suspans. Da, are, iar frica de un cuvânt e reală, deocamdată nu va spun cuvântul în jurul căruia se învârte poemul.
Cu emoție,
tama

Nu înțeleg cum silabele se tîrîie ca omizile, iar cuvîntul vine în patru labe. Să fie silabele labele cuvîntului? Joc de cuvinte neînțeles. Dar cred că ni-l vei dezvălui.