Cu idioții

intr-o parte este embrionul protejat inlauntrul mamei, inert in devenire.
in cealalta cel trecut prin maturitate si descrescut. ajuns tot in faza de embrion, dar in sensul celalalt al vietii.
cuvintele, pe de-o parte moi, pe de alta dure, colturoase, aseaza cele doua lumi.
sper sa nu te superi daca ceea ce-am vazut eu e departe de ceea ce ai vazut tu. sau poate nu!
citit placut
cu prietenie,
andrei t

Halucinantă viziune din partea ta. Eu mă gândisem la faptul că poetul și calicul din stradă au fost ambii niște embrioni normali, cândva, iar acum unul scrie poeme, iar celălalt cerșește și dacă autorul ar vrea să-i spună cerșetorului o poezie, cel cu mâna întinsă desigur că s-ar nâenerva, ar crede că poetul e un nebun. Am povestit, ca să fie mai clar subiectul textului de mai sus. Mulțumesc, Andrei, că m-ai inspirat pentru o asemenea narațiune. Mai citim, tama

Eu văd o întoarcere la intervalul temporal cuprins între momentul apariției celulelor sexuale și naștere, o pendulare între “embrionul sănătos” și “vagabondul” ce se mișca iute prin lichidul amniotic, însă finalul poeziei este oarecum rupt de ideile desfășurate în versuri.