Probabil nuclee

Una dintre cele mai impresionante poezii semnate Tamara Zub.Citez în întregime poezia dar mai ales *am semne cuneiforme în oase*.Strofa trei și patru foarte puternice deși cumplit *ah tu! moartea mea vei fi o amintire plăcută*.Felicitări!

nucleul acesta este punctul cu care rastorni pamantul-stare intr-un soare. ii zici nucleu, ca sa echilibrezi dimensiunile miimei de secunda cu milionimea de materie. in atingerea aceasta subtire ai revelatia sferei lui a avea si spui multe din cele care le ai in fractiunea aceea... si peste toate, intinzi si aripile lui am aflat si zici: am aflat ce trist e versul de pe plajă. mai citez asteptarea: aștept să se preschimbe floarea-soarelui în floarea-lunii si zic si eu: mai mult ca sigur, cu palma aceea de aur l-ai atins pe Ra... pe cararea lunii, vantul de martie lasa urmele versului trist... in punctul de intertsectie, care zilele trecute lipsea, azi am gasit o axa radicala...

M-au tulburat comentariile voastre,
realmente!
Mulțumesc frumos și sa vă strălucească Ra deasupra capului!
Cu recunoștință, tama

eu rețin primele două versuri din strofa finală, pentru că sunt simple, vizuale, senzoriale chiar, prin alunecarea aceea. cum și ideea transformării acelei flori.
numai că în rest îmi pare tonul ușor cam metafizic și dezabuzat, cee ace nu îl face, pe de altă parte, neviabil, oricum.

Mădălina,
versurile cu patul ca o luntre spartă, remarcate de tine, au și ele ceva metafizic, eu mai am puseuri \"metafizice\", îmi place tot ce e meta-, recunosc.
Mulțumesc frumos pentru comm-ul tău, cu drag, tama

Curgere lină a versului, umor subtil. Poate \"ventriloc de vampir\" e un pic forțat.
tincuța