Salcie fără occident

Cine scrie despre Prut și Dunăre merită coroană de lauri ar spune orice romin din Basarabia
imi place mult -un verb lichid (verbul a plânge).
mi-e teamă de bărbații în uniforme noi,/să-mi întind un cort pe acest drum de fier?
stilat, degajat, și fără occident, numai puțin...
te salut

un poem destul de bine conturat cu scaparari pur si simplu g e n i a l e.
o zic pentru Ce-ar fi să nu mă mai întorc niciodată sub salcia
unde tatăl meu ud și mama mea lucitoare
și-au lăsat urmele în nămol?
m-a impresionat cum ti-ai descris parintii. sunt doua adjective simple dar in acelasi timp sublime.

bravo!

p.s. o stea din partea mea (din pacate e invizibila) :(


cu prietenie,
laur

dupa versul 3,nimic.ce-ar fi sa cobori pe acel peron strain,sa vezi ce se intampla?poate o sa-ti treaca asta cu verbul lichid,adica a plange.si vezi ca apa nu poate fi somnolenta,oricat de poet ai fi.nu poate.se pare ca urmeaza iar o perioada...agonica

înțeleg aceasta dilema a ma întoarce sau nu. îmi este la fel de drag Prutul. recunosc părintii mei aici.
îmi place îndeosebi

Mi-e sete de apă de mare mi-e poftă de nisip
mi-e teamă de bărbații în uniforme noi,
ar trebui să mă spăl pe mâini cu apă din Dunăre
și să scriu despre gara lustruită cu detergenți.
Un câine va veni să-mi lingă de pe față
un verb lichid

dar eu as scoate verbul a plânge dintre paranteze și din text. să înțeleagă cine poate

plăcută lectura ta,
Angela

nu stiu de ce, dar ar fi mers mai bine si mai cursiv poemul fara paranteze. nu foarte fain ca ai inclus si prutul si dunarea in poem. mi a placut versul cu barbatii in uniforme, vindutul lacrimii, urmele mamei si tatei in namol. si altele. faina poeyia, ca si omul care a scris-o.

ec

prutul-drumul spre est si dunarea drumul spre vest. puritatea dar si durerea raului ce ne-a despartit neamul in doua state aproape inamice nu poate fi egalata de dunare. cel putin nu in contextul actual geo-politic. imi place foarte mult \"gingasia\" acestei poezii, care completeaza sentimentul separarii. felicitari. cu prietenie, andrei

fain fain! place si bun la citit:) ce-ar fi sa continui fara sa fi coborat, presupunand ca asta a urmat?:)

În primul rând, mulțumesc pentru recomandare! Este o onoare pentru mine, dar mai ales pentru tema Prutului, abordată în text.
Silvia,
tu îmi înțelegi obsesia legată de râul-frontieră, de Prutul ce reflectă sălcii din diferite țări, mulțumesc pentru ecou.
Re Laur:
Mulțumiri pentru steaua acordată imaginii cu părinții, ei și-au lăsat urmele pe malul Prutului, pentru totdeauna.
Re Victor:
Nu te-a adormit nici o apă cu somnolența ei? Apele dorm și nu dorm, ca și oamenii.
Mult soare în continuare, tama

Angela,
\"verbe lichide\" sunt mai multe - \"a curge\", \"a înota\", \"a undui\", eu am vrut să fie clar că e vorba de \"a plânge\". Dar sunt fericită că ai reacționat la text, mai ales la versurile cu mi-e sete de apă de mare, mulțumesc că ai trecut pe aici!
Ecaterina, spontană și plină de vervă, ca întotdeauna, ești o cititoare dorită de orice autor, mulțumesc!

Tiberiu,
îmi place că ai remarcat geopolitica și gingășia, în ghilimele, a textului. E un râu dureros, adevărat.
Silviu,
nu am coborât, am tot mers spre est, am ajuns în est, deci sunt acasă și mă bucur că voi, aflați ceva mai la vest, ați reacționat la ceea ce scriu.
Vă mulțumesc frumos!

M-am regasit oarecum in acest text, pe o alta margine de apa, dar si pentru ca radacinile mele de Galati sint profunde: Dunarea Tamisa nu se face:))
Textul tau cu peroane straine si gari lustruite cu detergenti atirna greu, undeva in mine si ma bucur pentru ca greul balanseaza!
Numai bine!
Corina

Tatal ud, mama lucitoare duc cu gandul la niste zeitati locale. Salcia, tatal ud, mama lucitoare, urmele in namol duc cu gandul la acuplare , fertilitate, loc al nasterii. Curios, valoarea locului natal e data de obicei de legatura dintre copil si parinti si nu de legatura dintre parinti. Curiozitatea e cu atat mai mare cu cat legatura dintre parinti e singura din text care e sublimata. Si mai curios inca e ca locul natal astfel definit declanseaza intrebarea : « Ce-ar fi să nu mă mai întorc niciodată sub salcia…. ? »
Acel niciodata, pe de alta parte, face plauzibila verbalizarea lui a plange, vanzarea unei lacrimi in Occident, cortul intins pe drumul de fier.
Cu exceptia legaturii dintre parinti, care, in opinia mea, il descentreaza putin, textul imi pare de-o metafizica sustinuta, de-o rara calitate a trairii transmise prin cuvinte

ce mai pot sa adaug dupa atatea comentarii impresionante???m-a impresionat poate prea mult versu-ti cu verbul lichid(a plange). intre Dunare si Prut nu e doar cale lunga..........ci si soldatii cu uiforme noi. o salcie fara radacini nu te simti din moment ce doar spui ca te-ai opri in gara...dar n-o faci.
felicitari si o steluta in plus cu mult drag.....

Va mulțumesc mult pentru comentarii emoționante și pentru atenția acordată nuanțelor metafizice ale textului, deși metafizica ține mai mult de alte secole, mă bucur că o aducem și în XXI.
Cu gratitudine,
tama

surprinzator ca mai sunt pe lume oameni care simt
cu drag am citit si recitit aceste imagini
fara occident e rau, fara prut salcie e rau, dar fara Prut si urmele vietii din tine si parinti este cel mai greu
si pe jos ar trebui sa ne intoarcem cel putin privirile daca ne-am pierdut inimile spre acolo , acasa
nu toate masinile care merg sunt performante

\"Ce-ar fi să-mi vând o lacrimă în Occident?\"
cred ca fiecare tanar si-a impus optiunea asta. discrepanta dintre est si vest este si la nivel social si la nivel cutural.
\"tata se spală cu săpun.
Ce-ar fi să nu mă mai întorc niciodată sub salcia
unde tatăl meu ud și mama mea lucitoare
și-au lăsat urmele în nămol?
dezlipirea de propria identitate ar fi o agresiune la ceea ce esti in prezent.

da deci titlul aduce a Mondial - De va veni la tine vantul.
si desi spun ca titlul este nepotrivit ( usor penibil din punctul meu de vedere ), mie-mi place poemul tau de la inceput pana aici \"Un câine va veni să-mi lingă de pe față\". i-as fi dat stea chiar. dar de aici in jos, cand incepi sa-i dai cu salcia si occidentul si lacrima, zau ca strici toata atmosfera. cel putin pe a mea chiar o strici, de la poezie am senzatia ca ajung la randurile unui almanah de acum 20 de ani.

Frumos si plin de spirit romanesc chiar daca nu asta a fost intentia. Nu-ti intinde cortul in occident ca nu vei fi fericita...mereu te-ai gandi la salcie...se pare ca asa suntem noi.