Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Gard

luați-o e a voastră

2 min lectură·
Mediu
Gard verde
printre scânduri o cărare o spinare un șoșon
câinele sare în sus cu botul desfăcut
limba fierbinte atârnă se bălăbănește
vin atât de rar de ce se bucură cui va rămâne după
îl vor lega cu un lanțug mai lung sau îi vor injecta benzină în vene
casa pe care o păzește are flori de beton sub acoperiș
am visat-o cum se înclină se lasă pe o parte cu ferestre cu tot
nu puteam să intru prin ușa în formă de romb nu-i mai
auzeam pe cei dinăuntru
ghivecele crăpau scurte pocnete foială de rădăcini bolovani pe pervaz
m-au scris în testament o voi moșteni cu tot cu
umbre de crengi, cuiburi și ouă pestrițe mie îmi va
aparține răsăritul soarelui din camera cu divan enorm
mereu te trezește chițcăitul de șoareci dacă te culci pe el
degeaba ai pus otravă micile spurcăciuni se plodesc în el
nu l-am scos niciodată afară nu-l voi lua cu mine
cine îl va clinti de-aici nu eu
și cine va face încă o singură dată
dragoste pe divanul moale
cheia se învârte ușor în broască dar casa asta nu se deschide masa asta abia
se mai ține pe picioare mă uit țintă la un păianjen
cine face atâta zgomot în pod?
aș vinde-o aș scăpa de ea mă bântuie prin somn ungherele unde
am ascuns mâini picioare capete de păpuși
aș plăti niște băieți tineri fără slujbă să ridice un gard nou în jurul ei
le-aș pune de băut la barul de peste drum le-aș spune luați-o e a voastră
țopăiți prin toate odăile ei cântați distrați-vă
prostiți-vă bateți-vă cu perne fiindcă
moartea e viața fără mine fără casa alor mei și fără câinele ăsta
cine va lătra după?
085410
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
288
Citire
2 min
Versuri
31
Actualizat

Cum sa citezi

Irina Nechit. “Gard.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/irina-nechit-0020579/poezie/1785828/gard

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@carmen-sorescuCSCarmen Sorescu
cel mai mult mi-a placut la acest text versurile incepand cu: cheia se invarte usor etc etc pana la final.
poemul e compus din multe imagini, ca un set de tablori cu aceeasi tema,treceri nu chiar abrupte,bine realizate.
mcm
0
Distincție acordată
@nicolae-popaNPNicolae Popa
Emoționant discurs. De fapt, e tematica în zona căreia ai excelat și cu alte ocazii. Reușești să spui, să sugerezi, să descrii ceea ce mulți din noi gândim și simțim, însă nu putem formula. Nota patetică are exact încărcătura menită să omenească discursul, nu să-l îndulcească lăcrimos. Ai mers destul de departe și în privința renunțării la semnele de punctuație. Pe de altă parte, sinceritatea discursului parcă ar necesita mai puține artificii de genul acesta. Deja ai scris suficient de mult și la o cotă de maximă densitate poeme despre părinți, casă, sat, copilărie, mătușe, pentru a face ca tematica dată să constituie liantul unui nou volum. Felicitări pentru perspectiva ce ți se deschide.

„mie îmi va
aparține răsăritul soarelui din camera cu divan enorm”
„țopăiți prin toate odăile ei cântați distrați-vă
prostiți-vă bateți-vă cu perne fiindcă
moartea e viața fără mine fără casa alor mei și fără câinele ăsta”
(fără „bucuros! de asemenea as schimba și titlul. Îmi pare inexpresiv)

Oricum, felicitări. Și, firește, stea!
0
@antrei-kranichAKAntrei Kranich
atmosfera de basm in care rotesti cuvintele.
cel putin asa vad eu.
aceeasi senzatie de casuta a bunicilor, in care nu te mai poti intoarce decat prin amintiri.
cu prietenie,
andrei
0
@corina-dragomirCDcorina dragomir
frumos. imi place pana la \"divanul moale\" unde il si vad terminandu-se. pe motorina n-ar fi mai avantajos cainele ala? :)
0
@irina-nechit-0020579INIrina Nechit
Va multumesc mult!
Sunt asa de bucurasa ca ati observat!
Ne mai citim si auzim,
cu drag, tama
0
@irina-nechit-0020579INIrina Nechit
Poemul acesta e mai tragic decât o poveste despre căsuța buneilor, e un exercițiu de despărțire, de înstrăinare, de uitare, de dispariție. Mulțumesc pentru că l-ai citit ca pe o secvență de basm, în felul acesta capătă mai multă lumină.
Îți doresc un soare blând și inspirație,
tama
0
IRIulian Ruia
În general îmi plac nostalgiile imobiliare dar asta e prea îngrămădită de parcă te-ai fi pregătit să te muți. Câinele căruia i se injectează benzină în vene face o mică (mare?) discrepanță cu restul textului care dacă nu e prea reușit e...”simpatic”. De la „aș plăti” încolo, următoarele două versuri sunt bune. Sfârșitul nu.
0
@anni-lorei-mainkaAMAnni- Lorei Mainka
n-am mai citit un fragment de viata atit de original - oricum poate sunt subiectiva fiind si ideea mea obsesiva , casa alori mei - da, sa o dau asa am facut si eu, apoi am salvat-o dar greutatea lemnelor cariate ma apasa
0