Intră soarele

tamara, totul e foarte ok pina la constructia asta \"fesele tale rupte de realitate\" care mie in contextul asta si-n oricare alt context imi pare ilogica. cred ca merge reformulat acolo. si cum sunt un analist atit de aiurit, am inceput cu punctele slabe, insa poezia e foarte buna. are o cadenta care-mi place, acest \"tu\" caruia i se adreseaza liricul parca vine din Cintarea Cintarilor, de altfel si atributele si comparatiile merg pe acel clac, doar ca inversate in modernitate.
pasiunea arde in subsidiar, simboluri foarte cunoscute se rearanjeaza in versul tau limpede.

poem cu un nud catifelat de soare și dorinți dar îmbrăcat cu imagini și metafore care înfrumusețează și alintă.
finalul e superb. dau o stea de suflet că doar atât pot și evident toată mulțumirea mea de a fi savurat un text plăcut și deosebit

\"lasă-mă să putrezesc
în umezeala ta fierbinte
să lunec în pâlnia neagră a sexului tău
îmi place să văd cum intră soarele
în deschizătura de catifea
din nou păsările cântă și se împerechează iubita mea
din nou mâna mea miroase a sânge. \"

stimă și considerație,
teodor dume,

Multumesc frumos tuturor!
Ioana, steaua ta e o mare bucurie pentru mine,
multumiri din suflet!
Vă doresc o primăvară miraculoasă,
tama

avea urmuz și el o pâlnie și niște erotism odată cu ea, nu foarte ascuns de absurdul și ironia știute la el.
citind deci cuvântul acolo m-am dus și parcă, deși nu fac comparație sau raportare, puțin mai multă îndrăzneală în evitarea măcar a unor asocieri gen \"pălmuită dar mereu calmă\" sau fesele acelea, ar clăti de un umor involuntar și ar face discursul, coerent oricum, mai înfipt în el însuși.