Poem blond

e mortala replica \"aș fi putut să-mi duc plămânii în pădure\"...
plus finalul fabulos.
cine da o stea?!

foarte amical,

peisaj umanizat, imprimat în acțiune. portretizare a păpușii între static și dinamic. fragmentarea timpului. încercare de evoluție prin conversație cu micul personaj. cred că și raportarea umnității la un anume mecanism. nu foarte clară, însă o personificare este. începutul mi se pare f bun.

aici cuvintele amintesc, vorbind...cum uneori, de multe ori, tacerea e cu mult mai inalta decat rostirea primenind in vers neputinta, propria neputinta... cuprinsa de o liniste ciudata fac o plecaciune in fata acestui poem blond...

Surprinzatoare imagini, \"culoarea unui omoplat/ zidit în peretele sarmațian\", o stare foarte patrunzatoare - \"ea mi-a vorbit mult, eu m-am schimbat mult\" - in care realmente simti cum \"clipele trec și nu trec mor și nu mor\". M-a infiorat, sincer.

O intrebare (amanunt): clănțănește ala sigur nu-i clănțăne? Nu bag mana in foc, e posibil sa folosesc eu verbul in mod gresit.

Alberto,
stelele au altă destinație, la mine ajung rar din nu se știe ce motive. Mulțumesc pentru apreciere cu steluță invizibilă.
Ecaterina,
mulțumesc că ai observat \"micul personaj\" din poezie, el merită o nouă viață în poezie.
Ioana,
poemul chiar a pornit de la o \"liniște ciudată\", ai intuit precis.
Vă mulțumesc frumos și să mai citim cu toții poezie,
tama

Mă bucur de faptul că ai citit cu atenție și ai acceptat scriitura mea, găsind în ea poezie.
Cu mari mulțumiri, tama
Mai vino!

Inceput desebit de interesant urmat de o imagine puternica:
\"aș fi putut să-mi duc plămânii în pădure\", totusi ca o parere de rau.
Foarte sugestiva imaginea creata de
\"clipele trec și nu trec mor și nu mor\", masura a ireversibilitatii,
\"ea mi-a vorbit mult, eu m-am schimbat mult\", dezvoltarea personalitatii
si apoi dorinta de a pastra o anume liniste personala:
\"nimeni nu mai clănțănește din dinți în clădirea curată.\"
Mi-a placut poezia.

Inceput deosebit ..