Poezie
La crăpături
Ca un aluat negru
1 min lectură·
Mediu
mă gândeam la crăpături
la ciorapii rupți la gleznele pe care se sprijinea
scheletul meu avântat spre o dorință târzie
verbalizam o stare pe alee
pământul de sub asflat îmi asculta pașii
luna zimțată aștepta vești din cine știe ce purgatoriu
întunericul dospea sub copaci ca un aluat negru
în corpul meu fermentau niște voci răgușite
priveam trotuarul crăpat \"voi lua ulei voi lua ulei
în seara asta nu voi arde cartofii\"
treceam așadar pe lângă un magazin umflat de umezeală
mă gândeam la carnea buzelor mele
îmi hiperbolizam viitorul
când deodată de sus îmi căzu pe umăr
un găinaț de cioară înfrigurată
oh, e pentru prima oară când scriu
despre excremente
064.040
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Irina Nechit
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 112
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Irina Nechit. “La crăpături.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/irina-nechit-0020579/poezie/207973/la-crapaturiComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DMDMDan Mureșan✓eu stiu ca noaptea ciorile dorm, tare ghinionista noaptea aceea, la fel si oamenii ce umbla si-i sfideaza sfintenia.. (intre noi fie vorba, am patit-o si eu, pe timp de zi!)
0
INDa, noaptea se întâmplă de toate. Am descris un fapt real, am fabulat puțin cât privește peisajul. Mulțumesc că ai citit, poate mai dialogăm.
0
IGm-a bucurat ca ai salvat poemul. s-a nimerit sa cada exact la versul care trebuia. si faptul ca a cazut pe umar a fost bine. asta inseamna putere si noroc. mi-a facut bine poemul tau.
0
INMulțumesc că m-ai citit! Eu vroiam să lungesc acest poem, ca să arate mai voluminos, dar apoi am renunțat. Ne mai întâlnim pe po.ro
0
GMO poemă interesantă ce metamorfozează un banal real surprins pe stradă. Voi mai trece...
0
CDpoemul nu se termină pe umăr, se prelungește și cade pe umăr, dar nu se termină acolo; mi-a atras atenția finalul, și de n-aș ști cât de periculos devine parcul din orașul ăsta, nu te-aș crede, fratern
0