Chirurg

trup de cuvinte - trup de dragoste. fain poem. intr-adevar carne primejdioasa, iti poate pune zambetul in pericol. pentru mul mult timp, daca nu ai becuri in loc de rinichi.

Personal, imi pare o cautare, o definire, un experiment. Practic, in ultima perioada, am tot citit si cred ca incerci noi formulari pina ti se potriveste una. Eu asa cred ca ar trebui sa procedeze cei mai multi, cauta o forma, o gasesc, apoi, cind s-a uzat, napirlesc si trec in alta piele. Un poem organic, in forta. Pe de o parte e un cistig. Pierderea e claritatea. Nu e nici bun nici rau, in opinia mea, ci constant undeva pe linia de plutire, adica exista imagini care salveaza.

Va mulțumesc mult, mă mir de efortul pe care îl faceți pentru a-mi da sfaturi de preț, voi ține cont.
Va salut și va urez să vă bucurați
de toamnă, tama

celulele își vorbesc mereu inventează figuri de stil
trăiesc la umbra lor
/////
nu renunț la cuvintele ce trec prin mine ca niște șocuri electrice
am becuri în loc de rinichi am un fel de înjurături curate ca spirtul sub piele
rostesc porcării fără să-mi aud propriul glas
mă îndepărtez de mine însămi apropiindu-mă de locul unde roiuri de fulgi îmi atacă spinarea înghețată
încă nu m-a hăcuit bisturiul încă nu m-am despărțit de apendice de amigdale
știu că două surori și un chirurg amețit se vor bate pentru inima mea și, poate, vor învinge