Capul sus

poezia zugrăvește ceva ingenuu până când...acea fundă

\"a trebuit sa pierd o dimineata pentru a gasi acest inceput\". fantastic! apropo de timpul pierdut aiurea, incercand sa fim fericiti cand, d efapt, unii chiar suntem dar ne lovim de ochelari de cal. mi-a placut!

Silviu Viorel,
mulțuemsc pentru observația fină privind funda respectivă, e cu fiori, într-adevăr.
Oana,
ai remarcat un vers pe care nu am mizat prea tare, dar mă bucur că vezi în el o cheie a poeziei, mulțumesc frumos.
Va doresc să scăpați de codul galben, protocaliu și roșu, pentru a reveni la răcorosul cod al poeziei.
Cu drag, tama

uite o desprindere poetica de cele lumesti. pana si nazuintele mamei in privinta propriului copil raman in urma, mama cauta urme mici privind in jos, in loc sa ridice privirea... aceasta pierdere nu trebuie sa fie dureroasa, insa ca orice pierdere da fiori. cel mai mult m-a distrat versul de mujloc, cu a trebuit sa pierd o dimineata.... mi s-a parut extrem de sincer mai ales ca delimiteaza cele doua corpuri de poezie, astralul de lumesc.

Comentariul tău mă onorează, dar mai ales mă bucură, deoarece e foarte foarte aproape de atmosfera și semnificația textului.
Mulțumiri sincere și o vară cât mai poetică în continuare!

Nu eram obisnuit cu atita delicatete in poeziile tale. Mi-a
placut chiar si sfirsitul acela indoliat.Felicitari

Tamara,
insist. niste domni, de pe la noi, ma trec la off. cand dau sa ganguresc si eu cate deva despre versul tau matur, echilibrat plin de farmec. te feicit pentru poem. in mod special pentru versurile: noaptea mama isi pierde copilul / in toate visurile.
cu prietenie,
p.parvescu

partea a doua mi-a placut tare mult,chestia cu bufnita. asa sunt eu,mai carnavalesc. poate sirul de idei trebuia pe alocuri mai accelerat si mai rupt. e multa priofunzime si ceva cromatica.oricum,ai dinamismul undeva in tine,asta e bine