Ioan Postolache-Doljești

în raiul existenţei măr crengos de fructe plin te-ai vrut spre care mâini se-ntind spre înfruptare dar columnar pitic pitit stai în grădina lumii în vârf c-un jalnic fruct şi găunos şi

.................................. și mai vino tată te-oi duce la locul unde Baltica sălbatic cu Marea Nordului se mușcă-n săruturi pe gură s-auzi cum malul mugește și apele tună să vezi jurul

cernită cu sarcina în nouă luni își plânge iubitul cu burta sprijinită de cruce se pare că ăl mic a dat din picioare se sterge la ochi și zâmbește un cuc singurătatea își strigă depărtarea-i

bărbat în toată firea și totuși pe străzi sau în parc de ce mă-ncearcă sentimentul plăcut și ciudat că m-am rătăcit pe holurile maternității?

când nu eram pe lume, ades mă-ntorc cu gândul, la ființa mea umană cătându-i începutul, în câți băieți și fete mi-am năzuit venirea până ce, mama, tata, mi-au dăruit pământul. am fost ochiadă,

trupul cu băltiri de sudori în buric în nopţile, ştii tu, alea nebune, e-o coastă de deal sub zăpezi, pustiu cu dâre de urme. sălbatică umbră în ce bârlog, văgăună sau râpă

Ca noaptea-i prost bărbatul.Ce îmi pasă mie? Eu, ca femeie n-am vreo vină. O, dragul meu,te mângâi pe chelie Și te accept că ești cu... lună plină.

inima mea era o bisericuță de lemn spoită pe-afară cu var fără clopatniță mama tata frați surori și o pleiadă de autori de cărți erau sfinții naiv pictați pe pereți și sufletul meu crucifix în

şi cum să nu fie aşa dacă mama, după un lung travaliu şi o naştere grea, c-am avut capul mare, a scăpat de minunata-i (sic) povară din pântec? fericit fost-am şi eu, după spuse, cică am mijit doar

ziua noaptea-s fiti-fiti şi gândesc să-mi bărberesc numai obrazul stâng să dau cu zarul la-ncălţare mai mare cu şosetă albă şi pantof mai mic botină şi şosetă neagră de o fi cald să ies doar în

doar știi că viu voi rămâne ca viața în și de jurul acestui copac frumoaso de ești cea care de-a pururi n-aude nu știe nu vede că vrea greutatea acestui pământ mi se vor rupe de timp aripile

într-o zi (nu știu când dar simt că va fi) mă voi dezbrăca de ponositele gânduri de până acum sub dușul unor priviri (știu eu care) spălat de toate păcatele mai vechi și mai

Vivaldi. primăvara. număr ascuns. ce faci? o întrebare chicotită. bizaro, ți-am zis, ce să fac, stau cu picioarele agățat de pământ ca un liliac cu capul în jos și privesc cum din cer, fugăriți

bată-mă norocul că deştept mai sunt, n-aş fi crezut vreodată să scriu fără de rimă. versurile albe, lăcuste călătoare gregar trăind sub tâmplă acuma îşi iau zborul... talentul se răzbună şi

o potaie alungată poate abandonată câine fără stăpân s-a dat la o parte când am trecut pe cărare cu coada între picioare jegărât costeliv cu ochi de om mă privea într-o durere mare empatic

nu țin minte să fi lovit un înger cu palma nici cu degetele prea tare să-l fi atins și-atunci de ce se-nchircesc și nu-mi este permis să scriu despre tine că te-am mâncat din priviri pe ascuns

..................... sufletul ca într-o criză de colicist simţea nevoia de a-şi scuipa din gură amarul era un moment solemn al trăirii şi ar fi fost o impietate de a scuipa pe mormântul

plouă și plouă clipa-i pleoștită în starea asta udă văd adevărul trecerea-mi nudă prin pânza luminii și-mi vine să vărs... -albumul- cine naiba în cale mi te-a scos tocmai acum album cu

ardem subatomic ardem cerebral în tăceri depline ori bătând cu gura uneori de-a surda depășind măsura ardem subatomic ardem cerebral vălătuci de patimi când se-aprind vernal facem ca toți

de ce m-aș feri de cel poticnit în vorbire care jenat mărturisește că "nu-și găsește cuvântul" cred și în sinceritatea celui mut de uimire care stingherit dă din umeri și-mi spune că "n-are

la început a fost veșnicia și veșnicia era cu dumnezeu și dumnezeu era veșnicia și până la om și cuvânt a fost una cum nimeni fiind doar el/ea își cunoștea sexul atotțiitorul/atotfăcătoarea făcâ

râdeai voit să pari în stăpânire pe clipă ochii tăi priveau interiorul obscur m-ai întrebat de ce stau cu perdelele trase ai privit la tablou parcă acela ești tu încă mai folosești mașina de