ah, iar echinocţiu

ziua noaptea-s fiti-fiti şi gândesc să-mi bărberesc numai obrazul stâng să dau cu zarul la-ncălţare mai mare cu şosetă albă şi pantof mai mic botină şi şosetă neagră de o fi cald să ies doar în cămaşă pe stradă să mă plimb băţos c-o mânecă doar suflecată cu capul aplecat pe-o parte privind c-un ochi în sus şi unu-n jos cu pantaloni întorşi pe dos crăpaţi pe-un crac până la buzunar să fluier în piano cânt sprinţar de copilandru... de s-o cruci vreo babă vreun moşneag de-o râde-un tinerel cu degetul la tâmplă eu să-i privesc cu nepăsare iar dacă cineva milos din fire va apela la 112 să vină o salvare din care-or coborâ gelaţii să mă-nşface mulţimii adunate ca la urs să-i spun: de ce nu mă lăsaţi în pace eu doar am vrut să vă arăt cum este lumea-n care azi trăim fără discernământ de-a şti ce-i bun ce-i rău pe-acest pământ că e o casă de nebuni atât...