Poezie
întregire, sau ce-i?
1 min lectură·
Mediu
o potaie
alungată poate
abandonată
câine fără stăpân
s-a dat la o parte când am trecut pe cărare
cu coada între picioare
jegărât costeliv
cu ochi de om mă privea într-o durere mare
empatic l-am perceput ca fiind eu
i-am întins mâna
s-a apropiat tremurând
mi-a mirosit-o și
cu capul pe-o parte
s-a lăsat în total abandon
i-am spus vino
suntem doi doar de o noapte
și apartamentul nu mai pare pustiu
îmbăiat pieptănat
în ochi îi citesc bucuria
bucuria lui se revarsă în mine
și nu mai știu
dacă eu l-am găsit
sau el pe mine
și nu mai știu
cine-i om cine-i câine
poate că amândoi ne-am întregit
făcând din ploile tristețelor noastre
un nou răsărit
n-am ce nume să-ți dau măi suflete
decât pe al meu
vino în brațe Ioane
nu mai încape în piele
se foiește dă din coadă și-mi linge mâna...
îți mulțumim Doamne
pentru ziua ce-ncepe...
023.344
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 152
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Postolache-Doljești. “întregire, sau ce-i?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/poezie/14099191/intregire-sau-ce-iComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IPtrăirile îmi sunt copile
pe care nefardate eu le scot la horă.
mă bucură că v-a plăcut fătuca. Ioan.
pe care nefardate eu le scot la horă.
mă bucură că v-a plăcut fătuca. Ioan.
0
Exprimat direct, acest episod cotidian emoționeaza mai mult decât o melodramă. Pur omenesc, puritate de exprimare. Suflete delicate, valoroase. Mai contează că e poezie, proză, sau eseu ? Contează mesajul
V. Darie