atent să nu lunec

nu țin minte să fi lovit un înger cu palma nici cu degetele prea tare să-l fi atins și-atunci de ce se-nchircesc și nu-mi este permis să scriu despre tine că te-am mâncat din priviri pe ascuns că n-am fost destul de nebun de tine să-ți spun și mi-am făcut proces de conștiință că-i hâr că e mâr ca și cum n-ar fi fost cu putință să fiu eu cel pe care-l duci de braț și-i râzi în obraz cu gropiță ce ciudă hulită să-mi fie atunci încercarea de-a mai privi peste drum mi-am zis evitându-te zile la rând te caut te caut ai plecat unde de ce până când...