scroafa din vis

se făcea că eram într-o căruță cu cai în coș în picioare cu hățuri în mână eram intrigat de unde până unde cai când eu n-am avut și de unde părul bălai ba mai mult i-am iubit dar de ei m-am temut pălit cu copita în piept în ghips vărul meu a stat mai bine de jumătate de an și Calistrat de gât mușcat ne-nsurat a rămas cu vocea lui gâjâită unu-i pag altu șarg caii mei cu rouă pe ei și-n loc de zăbală crengi înflorite de tei pe spatele lor și pe umerii mei apar monturi se umfă pocnesc galopu-i întins țăcănec putcoavele și nu-i macadan ci câmp cu pale de fân în zare pe deal cerul se-aprinde de nechezat plină e valea o scroafă neagră cu pui grohăie sinistru în urmă mă uit cum de s-a urcat în căruță și mi-aduc aminte de bunica porc de visezi o boliște grea te pândește mă tem pășesc pe oiștea subțire de lemn nu-i scot din orșiuce colac fac din hățuri și-l zvârl îi scot din căpestre căruța rămâne pe drum mă țin de coamele lor ne-au crescut aripi galopăm fâlfâind pe coasta de deal o jumătate de pâine rotundă mustind de jar ne așteaptă de trei ori bate în noapte pendula