de unde, bă, atâta nesimţire?

în raiul existenţei măr crengos de fructe plin te-ai vrut spre care mâini se-ntind spre înfruptare dar columnar pitic pitit stai în grădina lumii în vârf c-un jalnic fruct şi găunos şi pădureţ huchit... incubator ţi-i capul de prostii la priza vieţii pus sub tensiune vrei şoimi să scoţi şi păsări paradis din ouă de şopârlă... poftim e plină pandemie e lumea cufurită de covid şi-n loc să te întrebi de-i un război perfid produs întreţinut ocult de minţi balnave criminale care pretind că pe pământ prea s-a-nmulţit prostimea că cei bătrâni trăiesc prea mult că prea sunt mulţi betegi şi-i loc şi timp pentr-o exterminare tu te gândeşti că-n rai nemuritor Adam la fel stătea prostit neîncrezător ca tine la covid privind la măr doar că îţi spui nepăsător şi-aşa c-o moarte sunt dator şi masca de pe bot o zvârli şi mintea-ţi fuge la prostii cum că dacă femeie-ai fi cu botoxul în buze injectat ai face greva foamei la palat cerându-i lui Orban despăgubiri în contu-acestei pandemii ce ţi-a adus atâtea prejudicii imaginii la nas şi gură că numai tu ştii câte sacrificii făcut-ai prin birouri şi centură... ce s-a-ntâmplat cu tine bă de unde-atâtea nerozii mai ai tu bune planuri mai ai vreo şansă să-ţi revii?...