decembrie 2020

singurătatea ucide nepăsarea. de nicăieri nu mai vin întrebări, te mişti ca o fantomă prin casă, îţi ţiuie tăcerea-n ureche şi-n nări de unde miros de aproapelea? decembrie. doamne, al patrulea singur... evit să aud pendula bătând ultimile 12 secunde-ale zilei. închid uşa dormitorului şi mă culc. toate au un început şi-un şfârşit, în toate există un decembrie... în aşternut cuibărit, răvăşit muşuroi de-ntrebări devin, stup culcat la pământ cu roiuri de gânduri amestecând prezent viitor şi trecut. o jumătate de decembrie a mai rămas... pe spate mă-ntind. de la sine mâinile se ridică pe pernă semn că sub haina boţită de trup scânceşte copilul din mine a somn şi e bine, rămâne maturul treaz să facă bilanţul zilei, al anului, al vieţii în sine... azi am venit la mormânt să-ţi aprind o candelă, să fasonez trandafirul şi să înlătur trupurile florilor moarte. am închis ochii cu mâna pe cruce şi te-am văzut în filmul vieţii noastre şi m-a durut, m-a durut, mormântul tău care sunt... ziceam acum un an că cel care vine, rotund, cu doi poli, va fi, nu-i aşa, ca o planetă plină de soare, de viaţă, de... dar doiul din faţa lui zero s-a dovedit lentila neagră a ochelarilor de orb şi mă doare întunericul lumii... viată,tu... la jumătate e şi decembie-al tău şi nu ştiu cât timp în el o să mai încapă... la cât am visat, la cât mi-am dorit de la tine şi cât s-a-mplinit, văd alba un bunghi şi neagra cât roata şi asta mă doare... decembrie, decembrie, de ce bre? de ce?... 15.12.2020