Poezie
acum cred că merge de-a-mbușelea
1 min lectură·
Mediu
cernită
cu sarcina în nouă luni
își plânge iubitul cu burta sprijinită de cruce
se pare că ăl mic a dat din picioare
se sterge la ochi și zâmbește
un cuc singurătatea își strigă
depărtarea-i întoarce ecoul
pe-o floare-a mormântului
se-așează un flutur...
ca frunze de toamnă în dinții de greblă
nespusele cuvinte stau agățate-n tăcere
o pânză subtilă-i lumina
de jos parcă de-un colț cineva o ridică
să vadă
și nu i se vede privirea...
văduva mamă își ia burta în palme
pleacă agale
scârțâie poarta cimitirului
o cruce
o floare
și-un flutur
rămân în urmă...
cântă cucu și-n ecou
se-aude-o salvare
012.178
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Postolache-Doljești. “acum cred că merge de-a-mbușelea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/poezie/14103487/acum-cred-ca-merge-de-a-mbuseleaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Așa cum creația divină ne modelează încontinuu, și noi am ales evoluția ce crește prin progres, tehnologie și modernism, debarasându-ne de involuția cu cohorta ei de retrograd, la fel oamenii au capacitatea, pe care eu o văd ca pe o minune, de a crea oameni noi.
0