Ioan Postolache-Doljești

ornamente zi de zi tot perechi perechi înspre unu mentale împletiri de alb și negru viață și moarte funii pe tâmplele tale eonul captiv în tuful carnal vulcanic fragil și tenace face și tot

hotărât lucru ceva nu-i în ordine de ce ochii nu vor să mai doarmă? ca-ntr-un prurit simțea mâncărimi în tot corpul. nu era de vina mâncarea de la cină și nici de la somn. trei ore și jumătate fusese

ascult în surdină o fugă de Bach de pe o placă de vinilin la patefonul bătrân cu gândul la tata și-l văd ca acum la 92 de ani orb pe băncuța din fața casei în brațe c-un pui alintându-l cu

în pat, întins pe o parte, sprijinindu-se-n cot, la ora dimineţii când încă e noapte, îi privea chipul senin, în braţele somnului prins, şi sânii goi,ghiciţi sub cerşaf ridicându-se monoton, în

doamne, iacătă că trece şi luna lui mai, primul din al doilea deceniu al mileniului trei şi mi se pare că de un veac eu nu m-am mai privit în oglindă. acum cu pleoapa mărită, coborât în

omul de zăpadă pe stradă valsează printre oameni cântând din țurțur copiii din brațe îl văd și-i fac bucuroși cu mânuța înclinând capul el le răspunde și fluieră fluieră... îi fac și eu cu

nici greu nici ușor pur și simplu tăcut și cuminte în el gândul meu ca un electron în jurul unui atom de granit din stânca uitată de timp gravitează cât sunt lumină mă-ntreb gândirea o biată

- plec, zice, azi e ultima zi când mă vezi. mohorâtă sunt, burniţez şi tu mă priveşti ca un geam aburit. cu ce ţi-am greşit? că nu am purtat cămaşa cea albă? poate anume am zis să n-o port că

ajuns unde-am ajuns, ca un bol într-un maţ de la gură la cur în colon. privesc la drumul parcurs... dinţilor le-am dat plăcerea muşcăturii din pulpă de măr, papilelor gustative desfăţul

........................ tot așa șî cu ancuța în chiloți văzînd mararu șî cum îi crescuse țîța ea o zîs cî-i fatî mari ș-o vinit c-un handralău cu belșiugul în urechi atîrnîndu-i bălălău cu

înainte de zori de știri și de păsări mă furișez în cămara zilei pe vârfuri să bâjbâi ușor pleoapa închisă flămând ochiul să-l simt mișcându-se în pofta trezirii din toți doar tu nu știu cum

vorbesc de unul singur cu tine-n gând te-ntreb de-ţi mai aduci aminte de seara acelei zi de mai când eu imberb şi tu copilă la voia întâmplării sau a sorţii stăteam la cinematograf alături era

poate fi veselă tristă schimonosită de griji visătoare curată vopsită sub zânbet poate ascunde... câți oameni sunt atâte vieți și fețe și toate o lume începând de acum oare cum va fi

Inimă,de-o vreme îmi spui că exiști, mă strîngi ca o gheară și cum n-ai ochi și lacrimi să plîngi, faci durerea ta să mă doară. Cine-i?Spune-mi!Grumazul să-i rup... Nașterea mă-si de

sub glet icoana se pierde varul umed e verde piatră așteaptă vitraliu fântâna cheia și baiu bașcă basca mea veche mi-o pun pe-o ureche și plec fluierând pe poante valsând spre lac s-aud cum

sânge de înger alb-rozaliu fierbe delicat cuișoare și scorțișoare danf ambruriu cârnați și chișcă sfârâind în tigaie de ciuda tăierii salcâmul trosnește în vatră prin găurile portiței

privea de deasupra la trupul intubat, livid, nemişcat. fără umbră, scăldat în blândă lumină, transparent, se simţea bine. din tot ce a fost,pregnantă-i amintirea din urmă, cea din momentul

cică a fost solstițiu de vară a cui luat așa cu ale vieții eu unul nu am sesizat dacă-i adevărat înseamnă că umbra mea se va lungi tot mai mult pe pămînt pînă cînd plictisită mă va folosi ca

curge din negură pe bazar rece, mărunt, monoton. îşi suflă în pumni şi bat din picioare sărmane făpturi, în ochi cu speranţa cerşind să te opreşti şi să cumperi ceva din boarfele, şteoarsele,

îmi sunteți dragi fir-ar să fie m-ați convertit nebunilor la viață de voi vreau să mă bucur cât mai mult dau nemurirea mea din ceruri pentru o încă viață pe pământ de nu se poate locul meu din

............................. cinematecă ţi-i viaţa ziua şi filmul personaj principal şi actor tu regizor (im)previzibila clipă rol mereu schimbător deseori în opusul de vrere zile săptămâni

te trezești și gata ziua e-a ta așa crezi te simți în puteri și fericit îți vine să fluieri cu zâmbet pe buze începi să o bâjbâi pe ici pe colo ca pe-o iubită o mângâi și-i șoptești la ureche