închis

Un fel de nu-mi pasă, a venit primăvara, scurt, simplu și la obiect;
remarc finalul

spre lac
s-aud cum tac peștii...

sub muguri de sălcii
fredonează-mi
un cântec absurd...

de ce în lava vulcanului
în acel nou pământ părând steril
atât de vânjos își înfig rădăcinile
semințele aduse de vânt
și mi-am zis să răbufnesc
cu toată forța nepăsării
cețurilor reci ale vieții
să le dau flit și-n noua lavă de gând
speranțele să-și înfigă cu-avânt rădăcina...

mulțumesc pentru popas
pentru bunul cuvânt. Ioan.