revelaţie

............................. cinematecă ţi-i viaţa ziua şi filmul personaj principal şi actor tu regizor (im)previzibila clipă rol mereu schimbător deseori în opusul de vrere zile săptămâni luni ani şi decenii... cinemateca-i aproape plină mereu te împiedici în role dotat doar cu un ecran pătrat derulezi filme alb-negru uneori şi-n culori cu cadre uzate şterse ori arse de vreme... preferate sunt cele idilice cu tine copil adolescentine cu scene rebele din tinereţe cu vis de petale în furtuni de hormoni filmări indecente fără izmene la care priveşti într-un fel stânjenit şi-ţi pare oleacă nebun personajul din ele... ici colo fugare-nsemnări pretenţios numindu-le poezii a noua zi dintr-un nou început de deceniu complacere-n plictis lentoare-n gând şi în verb rare imagini stop cadru cu stăncuţa Kara pe umăr şi Zuzet mâţa nebună după versurile tale mâncându-le la propiu ferfeniţă făcând manuscrisul de-l prinde... cu ţigara-ntre dinţi închipui un scenariu cu cadre din toate filmele pentru un lung metraj valoros he he... visezi doar ştii că vraişte rămâne-va cinemateca precum biblioteca din care ai vrea dar nu mai reciteşti ci doar răsfoieşti câte-o carte... .........................