rutină

te trezești și gata ziua e-a ta așa crezi te simți în puteri și fericit îți vine să fluieri cu zâmbet pe buze începi să o bâjbâi pe ici pe colo ca pe-o iubită o mângâi și-i șoptești la ureche fă-mă fericit că-mi ești dragă dar viața ta pentru ea e un gard ce-nțărcuie haitele de câini vagabonzi întrebări speranțe vise și doruri că le ești stăpân vine vorba îngrijitorul lor fiind le ești slugă ca bun gospodar ce te crezi mai întâi faci curat cu strângeri de inimă uneori în gând lăcrimând aduni și duci la groapa de var a tristeții leșurile de vise și doruri ucise... cu milă și drag storci puroiul și oblojești rănile vătămatelor speranțe și grijuliu le hrănești vietățile tale de suflet sunt și cu ochi de om te privesc treci cu mâna pe creștetul lor le spui vă iubesc așteptați-mă că revin și munca în draci abia acuma începe de la potăile mici până la ca turbații dulăi întrebările fiare hămesite cu colți dezveliți cu bale la gură lătrând se repăd să te rupă nesponzorizat și singur te descurci cum poți hrănindu-i pe sponci cât de cât ogoindu-i... și-i seară și-i noapte ești vlăguit lătraturile lor te urmăresc până-n somn ca un ecou ultimul numai pentru sufletul meu eu când mai trăiesc... doamne ce bine că ai lăsat hăituitului ostenit somnul că și mâine e-o zi....