las animalul să doarmă

huau-huau latră scurt dulăul vecinului doar așa să știe luna că el s-a trezit și cred că-și bagă la loc nasul sub coadă și-adoarme. pendula din hol bate și ea scurt o singură dată de jumătate adio somn o nouă zi a venit zorii sunt încă departe... în așternutul moale și cald nu mă simt nu mișc nici pleoapa las animalul să doarmă cum tot eul mi s-a trezit de ce n-am călări o spinare de gând? al lumii sunt și lumea-i mereu un copac înflorit e toamnă hei și îl vreau azi un cireș e totul rozalb și încă și încă boboci se deschid rochițica albă cu bulinele roz aleargă și-i văd doar părul bălai chipul nevăzut râde o las să ajungă la scrânciobul din funii legat de cireș îl împing tot mai larg și ea țipă chicotind e soare și-i cald gâsca își duce bobocii un pic mai departe cel mic mai trage de-un fir și cade în coadă nu-i nimic crăcănat aleargă cu firul de iarbă în ciocul portocaliu moale și mic hei ați văzut c-am putut sunt voinic mai tare de scrânciob împing râde grădina în soare ultimul vânt îl fac într-o parte se-nvârte s-a supărat nu mai vreau plânge tremură creanga dau s-o opresc m-aleg c-un cucui dar nu-i nimic tot o prind scuturatele petale pe ea ning botoasă lasă în urmă grădina bobocii cireșul și inima mea. huau-huau se mai trezește dulăul alt gând la prășit pe ogor mușuroi de sapă răvășit înnebunite furnicile în gură cu ouă și nimfe... refugiații... e limpede animalu-i trezit... încep o nouă zi... hei tu rochiță albă cu bulinele roz copilărie unde ești tu?...