c-un sfert de veac mai bătrâni

visători nebunatici săream pârleazul raiului cu sufletul făcut cămașă s-o umpleam cu fructele timpurii. drăcușori zurbagii nu ne păsa de strepezirea dinților în acrituri. eram fericiți, scriam poezii. ne vedeam, hei, hei, nemuritori, corifei, până-ntr-o zi când, gard între rai și iad n-a mai fost și el care putea recita pe de rost de la antici până la contemporanii poeți a zis: suntem căcănari și-am scris doar prostii. era primăvară și-n dimineața cu zorii geroși în livada grădinii și-a dus manuscrisele, le-a acoperit cu frunzare ude și le-a dat foc. fumul lor de cuvinte, a zis, să apere muguri de flori și a râs. i-am spus că-i nebun. reîntâlniți cu un sfert de veac mai bătrâni, șprițuiam, ciuguleam, depănam amintiri... doi tipi normali, cum să nu?! dracul m-a pus să-l întreb: eu mai, tu mai scrii poezii? (a rânjit, a zâmbit?): când sunt cherchelit în gând mă mai joc cu cuvintele... dar tu, am făzut că ești dat dracului de prolific. hopa,zic. râde. te-am urmărit pe site... și?, eu curios. m-a privit lung: fantazii amăgiri, a mormăit. mai luăm un rând? doar atât? dacă te ține punga ia două... nu, zic, fantazii, amăgiri doar atât? fă cărțile, pe mine mă cheamă natura. revine. ușurat trage un gât: mai știi,ziceam cândva că creierul poetului e un uter în care nidează cuvântul; gând, idee, cresc în vers și pruncul născut e poezia. am ars ce am scis. avortonii sfârșesc la crematoriu și e firesc. nu regret. n-am mai scris. la ce folos dacă nu redau în vers timpul meu? așa și așa nu-i la modă? adio și n-am cuvinte. unde mai vezi astăzi copii? pe ici și colo și ăia anemici... în rest tampoane și zoi menstruale zvârlite în drum... îți amintești cum îl ascultam pe Vanghelis? poezia va fi readusă cu un plus de valoare doar de programator. pentru un timp. și va fi, uoau, uoau, dar unde va fi trăirea de om? ................................................. noapte. nu se suportă geană pe geană. la naiba, dar dacă tipul are dreptate?