meditație

Vrei să te regăsești cum ești și nu reușești, căci oglinda realității reflectă doar exteriorul în care prea puțin ești, iar oglinda sinelui reflectă interiorul având elemente eterogene, astfel că te vezi din părți, când omogenitatea și totalitatea tale formează adevărata ființă.
Vrei ca adevărata, curata viață a ta să o trăiești printre necuvântătoare, într-o grădină ce seamănă cu un elizeu sau cu Edenul.

unde, în opinia mea abuzezi de epitete, restul textului îmi sună convingător, mai ales că tonul de care faci uz este unul detașat, fără „fumuri”. Jumătatea a doua a textului îmi place mai mult (începând de la „liber”). După ce am recitit, mi s-a creat senzația că aici sunt două poeme „autonome”.

P.S. Poate și acest sacrificiu (în a te dărui cu încăpățânare) își are rostul său: acela de a scoate în evidență cât de adâncă poate fi prăpastia din interiorul unor oameni, cât de tare uneori poate fi adâncită în intuneric ființa umană . Extrapolând lucrurile, finalul mi-a adus oarecum aminte de legenda lui danco.


Eugen

22:18

sincer
sunt bucuros că ați rezonat
și-ați lăsat semn în nefugă
aș fi ipocrit de-aș zice
că n-a fost așteptat

cu mulțumiri în și de suflet, Ioan.