IPIoan Postolache-Doljești
Verificat@ioan-postolache-doljesti
Roman
„cuvântul scris - veșnicia sufletului”
trăiesc e oul întreg nu-l sparg să iasă puiul
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
am să fiu mai dur
şi-am să te-ntreb ce-ţi motivează scrisul,
de ce insişti cu totul dinadinsul
părerea celora din jur? (asata-i una la mână),
(a doua):
constrâns de ritm, de rimă şi măsură,
tu mai tot timpul chinuieşi ideea.
ce dacă nu se încarează ca sonet? e tot o poezie.
ideea, Ştefăniţă,-i ca femeia.
când iese de sub duşul de cuvinte-al tău să fie,
aşa cum a făcut-o mă-sa, goală.
curată zâmbitoare de,
să-ţi vină s-o mănânci din ochi.
şi dacă-o simţi ca pe-o smochină coaptă-n gură,
atunci vei şti că scrisu-ţi are rost,
că eu, ca cititor, aşa , măcar de poftă,
aş vrea s-o mestec pe de rost.
apropo: pe de rost, câte sonete de-ale tale ştii?
cu prietenie ca mereu, Ioan.
şi-am să te-ntreb ce-ţi motivează scrisul,
de ce insişti cu totul dinadinsul
părerea celora din jur? (asata-i una la mână),
(a doua):
constrâns de ritm, de rimă şi măsură,
tu mai tot timpul chinuieşi ideea.
ce dacă nu se încarează ca sonet? e tot o poezie.
ideea, Ştefăniţă,-i ca femeia.
când iese de sub duşul de cuvinte-al tău să fie,
aşa cum a făcut-o mă-sa, goală.
curată zâmbitoare de,
să-ţi vină s-o mănânci din ochi.
şi dacă-o simţi ca pe-o smochină coaptă-n gură,
atunci vei şti că scrisu-ţi are rost,
că eu, ca cititor, aşa , măcar de poftă,
aş vrea s-o mestec pe de rost.
apropo: pe de rost, câte sonete de-ale tale ştii?
cu prietenie ca mereu, Ioan.
Pe textul:
„Văzduhul e al păsării tezaur" de Ștefan Petrea
0 suflu
Contextnici scoatere de ochi.
e-o trista constatare, în murmur
exprimată pentru sine...
versurile, săgeţi făcute din ram
de trandafir în vârf cu floare ofilită,
lângă un arc ce nu îşi mai întinde coarda...
în întregul lui, poemul
e ca acea privire de femeie,
c-un rest de zâmbet chinuit
ce te priveşte lung, lung, lung,
într-o tăcere otrăvită...
da, e un poem simţit... Ioan
e-o trista constatare, în murmur
exprimată pentru sine...
versurile, săgeţi făcute din ram
de trandafir în vârf cu floare ofilită,
lângă un arc ce nu îşi mai întinde coarda...
în întregul lui, poemul
e ca acea privire de femeie,
c-un rest de zâmbet chinuit
ce te priveşte lung, lung, lung,
într-o tăcere otrăvită...
da, e un poem simţit... Ioan
Pe textul:
„de nobel" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contexttu textul l-ai văzut slăbuţ că l-ai privit din
perspectiva unui punct, Amanda însă l-a privit
din unghi şi unghiul ei e drept.
poţi să o contrazici? eu nu şi-i mulţumesc şi sărut mâna...
la amândoi un an cu inspiraţii valoroase. Ioan.
perspectiva unui punct, Amanda însă l-a privit
din unghi şi unghiul ei e drept.
poţi să o contrazici? eu nu şi-i mulţumesc şi sărut mâna...
la amândoi un an cu inspiraţii valoroase. Ioan.
Pe textul:
„gâlceavă" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Contextlungul cuvânt aşişderea
eu din cartof îl iau pe ca.
ex. la fel ca mine eşti şi tu.
sau, mai prost ca mine altu nu-i...
eu din cartof îl iau pe ca.
ex. la fel ca mine eşti şi tu.
sau, mai prost ca mine altu nu-i...
Pe textul:
„Ghicitoare 717" de Miclăuș Silvestru
0 suflu
Contextaşa cum e, beteag la rime,
gândit a fost pentru lăsat de sec,
(sau dup-un şnaps la o agapă)
când limba lesne se dezleagă
şi vulgul se trezeşte-n tine
şi-al naibii te mai simţi de... cool
în atmosfera de alcool...
efectul scontat ştiu că a fost atins
şi nu numai la noi bărbaţii...
vă mulţumesc că m-aţi băgat în samă. Ioan.
gândit a fost pentru lăsat de sec,
(sau dup-un şnaps la o agapă)
când limba lesne se dezleagă
şi vulgul se trezeşte-n tine
şi-al naibii te mai simţi de... cool
în atmosfera de alcool...
efectul scontat ştiu că a fost atins
şi nu numai la noi bărbaţii...
vă mulţumesc că m-aţi băgat în samă. Ioan.
Pe textul:
„Sonet impur cu lună plină" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Contextdacă-i neutru înseană că se bagă-n samă.
te ia peste picior de-i baţi obrazul
crezând că asistenţei îi stârneşte hazul...
e-o răgălie. un impertinent...
te ia peste picior de-i baţi obrazul
crezând că asistenţei îi stârneşte hazul...
e-o răgălie. un impertinent...
Pe textul:
„Ghicitoare 706" de Miclăuș Silvestru
0 suflu
Contextpentru atenţie. vă mai aştept...
sărut mâna. Ioan.
sărut mâna. Ioan.
Pe textul:
„la aniversare" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Contexto fi sau nu prea mult pentru saila de cuvinete,
nu ştiu dar bine-i primită şi cu mulţumiri.
da, bunicii duc dorurile mute şi multe,
singurile averi luându-le cu ei în veşnicie...
cu stimă, Ioan.
nu ştiu dar bine-i primită şi cu mulţumiri.
da, bunicii duc dorurile mute şi multe,
singurile averi luându-le cu ei în veşnicie...
cu stimă, Ioan.
Pe textul:
„ultima gafă" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Contextnu scap emisiunea "La colţul copiilor". cu drag
şi uimire ascult răspunsurile lor de-o sinceritate
dezarmantă şi pură de-mi dă fiori şi trebuie
să fii scrântit la cap să-i bănuieşti de cea mai
vagă prostie a vârstei...
"tata-n pod beleşte oaia" e un complimet desigur...
cu mulţumiri de trecere, Ioan.
şi uimire ascult răspunsurile lor de-o sinceritate
dezarmantă şi pură de-mi dă fiori şi trebuie
să fii scrântit la cap să-i bănuieşti de cea mai
vagă prostie a vârstei...
"tata-n pod beleşte oaia" e un complimet desigur...
cu mulţumiri de trecere, Ioan.
Pe textul:
„derbedeul" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Contextde vină poate-i primăvara ce ne-aminteşte
că am fost şi noi copii.
povestea e cămaşa albă ce-o purtam cândva
şi-o îmbac cu drag şi încăpăţânare acum,
că prea mi-i mare sila de cea kaki
cu care vor nebunii să îmbrace lumea...
mulţumesc de atenţie şi vorbă bună. Ioan
că am fost şi noi copii.
povestea e cămaşa albă ce-o purtam cândva
şi-o îmbac cu drag şi încăpăţânare acum,
că prea mi-i mare sila de cea kaki
cu care vor nebunii să îmbrace lumea...
mulţumesc de atenţie şi vorbă bună. Ioan
Pe textul:
„derbedeul" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Contextîntâmplător sau curios, nu ştiu,
peste uluci privit-ai la mine în grădină
şi-s bucuros c-ai remarcat lăstarul
dat din cioata de salcâm...
cu mulţumiri, Ioan.
peste uluci privit-ai la mine în grădină
şi-s bucuros c-ai remarcat lăstarul
dat din cioata de salcâm...
cu mulţumiri, Ioan.
Pe textul:
„dor" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Contextn-ai ce-i face, oricum l-ai întoarce e-acelaşi,
cerc, rotundul în care ian şi yang
convieţuiesc în echilibru perfect,
vârsta deplinei maturităţi unde... mai incape
o adolescenţă târzie până ai dreptul să spui
că icepi să îmbătrâneşti pentru că, da,
7 x 12 = 84 e anul de viaţă a omului
în care n-ai de ce să te plângi...
vă urez sănătate şi îgroşarea urmei lăsate
a cuvântului scris, că de noi atâta rămâne
până la uitarea deplină...
să ne gratulăm cu încă un "la mulţi ani" şi la 96.
Doamne ajută ! Ioan.
cerc, rotundul în care ian şi yang
convieţuiesc în echilibru perfect,
vârsta deplinei maturităţi unde... mai incape
o adolescenţă târzie până ai dreptul să spui
că icepi să îmbătrâneşti pentru că, da,
7 x 12 = 84 e anul de viaţă a omului
în care n-ai de ce să te plângi...
vă urez sănătate şi îgroşarea urmei lăsate
a cuvântului scris, că de noi atâta rămâne
până la uitarea deplină...
să ne gratulăm cu încă un "la mulţi ani" şi la 96.
Doamne ajută ! Ioan.
Pe textul:
„Iată-mă la 69 de ani" de Teodor Dume
0 suflu
Contextsapienţial nici pe departe nu-i,
martor ne e domnul Stănică.
steluţa înţeleg că-i oferită
din drag de orătănii şi de oi,
acelaş drag ca şi al meu.
vă mulţumesc, Ioan, cu stimă.
domnului Stănică Ilie Viorel:
citit în altă cheie s-ar putea s-apară
la masa lui de scris stihuitorul X,
sprijinit în cot cu barba-n pumn.
cloceşte el ceva,un gând, o stare, o idee...(ouă)
gândeşte, cum altfel decât în cuvinte? (oi)
multe, puţine, simple sau cu moţ (neolgisme)
sunt vocabularul, averea toată a lui. (turma)
prinde un fir,(un piuit de pui)cuvintele-i vin de la sine,
le (mulge) potrvindu-le cu starea. scrie...
un aler ego-i bagă beţe-n roate:
nu-i pierdere de timp? la vremea asta când
nu prea se mai citeşte-o carte, şi când viitorul
cu inteligenţa-i artificială te-o face mai puţin de-o
umbră,din tot ce-i fost ce va rămâne?
amestec de mirosuri spulberat de vânt, deşertăciune...
cu iertăciune pentru vorbă lungă, Ioan.
martor ne e domnul Stănică.
steluţa înţeleg că-i oferită
din drag de orătănii şi de oi,
acelaş drag ca şi al meu.
vă mulţumesc, Ioan, cu stimă.
domnului Stănică Ilie Viorel:
citit în altă cheie s-ar putea s-apară
la masa lui de scris stihuitorul X,
sprijinit în cot cu barba-n pumn.
cloceşte el ceva,un gând, o stare, o idee...(ouă)
gândeşte, cum altfel decât în cuvinte? (oi)
multe, puţine, simple sau cu moţ (neolgisme)
sunt vocabularul, averea toată a lui. (turma)
prinde un fir,(un piuit de pui)cuvintele-i vin de la sine,
le (mulge) potrvindu-le cu starea. scrie...
un aler ego-i bagă beţe-n roate:
nu-i pierdere de timp? la vremea asta când
nu prea se mai citeşte-o carte, şi când viitorul
cu inteligenţa-i artificială te-o face mai puţin de-o
umbră,din tot ce-i fost ce va rămâne?
amestec de mirosuri spulberat de vânt, deşertăciune...
cu iertăciune pentru vorbă lungă, Ioan.
Pe textul:
„sprijinit cu barba-n bâtă zic:" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Contextmulţumiri pentru atenţie,
ţintatul pe frunte şi pentru vorbele bune.
cu stimă, Ioan.
doamnei Iulia:
Anton al meu e nume mic.
săritul ochiului din cap e-un fapt real nu fantezie.
pentru a evita orice suspiciune, daţi-mi alt nume,
care-o fi, şi pe Anonul meu îl las fără regret,
în plata şi cu şnapsul lui, că el demult a pus cititu-n cui...
păcat să îl abandonaţi aşa uşor pe Anton după atâţea ani
de tăinuire-n gând.
aştept. Ioan, cu stimă.
ţintatul pe frunte şi pentru vorbele bune.
cu stimă, Ioan.
doamnei Iulia:
Anton al meu e nume mic.
săritul ochiului din cap e-un fapt real nu fantezie.
pentru a evita orice suspiciune, daţi-mi alt nume,
care-o fi, şi pe Anonul meu îl las fără regret,
în plata şi cu şnapsul lui, că el demult a pus cititu-n cui...
păcat să îl abandonaţi aşa uşor pe Anton după atâţea ani
de tăinuire-n gând.
aştept. Ioan, cu stimă.
Pe textul:
„târziu în noaptea tropicală" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Contextpentru atenţie, cuvitele bune şi
ţânta de pe frunte calde mulţumiri.
cu stimă, Ioan.
stimată doamnă Iulia,
Anton al meu e nume mic. săritul ochiului din cap
e-un fapt real nu fantezie.
pentru a evita orice suspiciune, daţi-mi un nume
care-o fi şi pe Anton îl las în plata şi cu
şnapsul lui, că el demult a pus cititu-n cui...
păcat ar fi să renunţaţi la Anton cu care staţi în gând
de şapte ani.
aştept. cu stimă şi respect,Ioan-
ţânta de pe frunte calde mulţumiri.
cu stimă, Ioan.
stimată doamnă Iulia,
Anton al meu e nume mic. săritul ochiului din cap
e-un fapt real nu fantezie.
pentru a evita orice suspiciune, daţi-mi un nume
care-o fi şi pe Anton îl las în plata şi cu
şnapsul lui, că el demult a pus cititu-n cui...
păcat ar fi să renunţaţi la Anton cu care staţi în gând
de şapte ani.
aştept. cu stimă şi respect,Ioan-
Pe textul:
„târziu în noaptea tropicală" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Contextsă mă ierte bunul Dumnezeu că păcătuiesc în zi de post.
mă uit în urma mea şi văd că cheie de biserică n-am fost,
nici fără gusturi şi în furtunile de testosteron,
al naibii fiind de pofticios, de-am întâlnit în cale
frumuseţea trăsnet, pe dracu-n patru am făcut
s-ajung cu paratrăsnetu-mi vânos, la locul unde-l ştii şi tu...
eşti tânăr şi te înţeleg dar am o mare nedumerire:
ce paratrăsnet ai de poţi să înnozi cu el o poartă-a nemuririi?
îngrijorat şi cu prietenie, Ioan.
mă uit în urma mea şi văd că cheie de biserică n-am fost,
nici fără gusturi şi în furtunile de testosteron,
al naibii fiind de pofticios, de-am întâlnit în cale
frumuseţea trăsnet, pe dracu-n patru am făcut
s-ajung cu paratrăsnetu-mi vânos, la locul unde-l ştii şi tu...
eşti tânăr şi te înţeleg dar am o mare nedumerire:
ce paratrăsnet ai de poţi să înnozi cu el o poartă-a nemuririi?
îngrijorat şi cu prietenie, Ioan.
Pe textul:
„trăsnetul" de Ștefan Petrea
0 suflu
Contextîntors pe toate părţile "împarfut"-ul
şi bănuiesc ca e un alt cuvânt dar... jugănit.
aşa-i? Ioan.
şi bănuiesc ca e un alt cuvânt dar... jugănit.
aşa-i? Ioan.
Pe textul:
„Aromă" de Nincu Mircea
0 suflu
Contextcare-ţi dă bătăi de cap şi cord,
văzându-l pe Salvador Dali smulgându-şi
mustăţile de ciudă că Picasso i-a şterpelit
curgătoarele ceasuri izbucneşte:
- că am tatuaj pe gât şi în buric cercel,
mă crezi şi proastă? oricât talent în jocul
de cuvinte ai, şi îndemânare de-a surprinde,
pe mine nu mă poţi îmbrobodi.
nu mai umbla cu fofârlica...
văzându-l pe Salvador Dali smulgându-şi
mustăţile de ciudă că Picasso i-a şterpelit
curgătoarele ceasuri izbucneşte:
- că am tatuaj pe gât şi în buric cercel,
mă crezi şi proastă? oricât talent în jocul
de cuvinte ai, şi îndemânare de-a surprinde,
pe mine nu mă poţi îmbrobodi.
nu mai umbla cu fofârlica...
Pe textul:
„amundsen" de Leonard Ancuta
0 suflu
Contextşi mânios pe mine
răzuiesc prostia "de-altădată"...
purceluşul de cerneală
pe lucrarea mea curată
dintr-a întâia: ma-ma, ta-ta,
ana are mere...
mulţumesc de urecheală. Ioan.
răzuiesc prostia "de-altădată"...
purceluşul de cerneală
pe lucrarea mea curată
dintr-a întâia: ma-ma, ta-ta,
ana are mere...
mulţumesc de urecheală. Ioan.
Pe textul:
„lujer nou" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Context