Poezie
Aromă
1 min lectură·
Mediu
Aruncă-mi un fluture în ochi
Ca să mă simt din nou în floare
Împarfumat cu dor de cer
Privind înluminat la soare.
Și cu o piatră îmi lovește
Fereastra de la stradă
Să cad în cioburi ca o veste
Neașteptată astă seară.
Cu umbre și cu rătăciri
Ca fulgerul prin fir luminii
Mă desenează cum un gând
Crește din carnea nemuririi.
Îmbălsămat, scăldat de vise,
Ca într-un orizont un soare
Să mă revărs de niciunde
În înserarea următoare.
Și, desenându-mă în gol,
Să mă lași clipei ca risipă,
Plin de aceleași căutări
A fluturelui din omidă.
051.315
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 96
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Aromă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14171782/aromaComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ELDistincție acordată
Elaborare:
De la fluturele pe care îl aruncă în ochii cititorului, deci și în ochii mei textul mă îndeamnă să continui lectuara care nu mă dezamăgește până la finalul puternic al textului:
,,Plin de aceleași căutări
A fluturelui din omidă."
Poate o să avem și explicația autorului pentru acel cuvânt care mă amuză:
,,Îmiparfut". Eu cred că este o greșeală tipo iar autorul ar fi dorit să scrie:
,,Îmi par fut" dar parcă ar mai lipsi niște litere.
Îmi par futut... Poate dar îmi place textul iar după părerea mea este de steluță!
De la fluturele pe care îl aruncă în ochii cititorului, deci și în ochii mei textul mă îndeamnă să continui lectuara care nu mă dezamăgește până la finalul puternic al textului:
,,Plin de aceleași căutări
A fluturelui din omidă."
Poate o să avem și explicația autorului pentru acel cuvânt care mă amuză:
,,Îmiparfut". Eu cred că este o greșeală tipo iar autorul ar fi dorit să scrie:
,,Îmi par fut" dar parcă ar mai lipsi niște litere.
Îmi par futut... Poate dar îmi place textul iar după părerea mea este de steluță!
0
NMEh... Vă mulțumesc! Apreciez mult ironia voastră constructivă.
0
ȘBună ziua, îmi cer scuze pentru deranj. Vin și eu cu o întrebare: cum credeți că ar fi arătat întregul poem dacă s-ar fi respectat metrica aproape perfectă din prima strofă,9-9-8-9, și rima pe toate strofele, la versurile 2 cu 4? Și cum credeți că ar fi fost dacă nu repetați soarele, pe final de vers, în penultima strofă? Știu, totul e opțional, dar din moment ce începeți cumva, impuneți dv. înșivă stilul, forma, creînd așteptări cititorului. E ca și cum cititorul s-ar sui într-un tren, care merge frumos, cu o viteză constantă, până la prima gară, iar mai departe încep problemele la șine și trenul începe să meargă cu hopuri, cu șocuri, cu scârțâieli, distrăgând atenția de la peisajul frumos din jur. Poezia, după cum spuneau marii filosofi, nu se abate de la principiul panta rei... Da, totul curge.
0
NMBună ziua, dle Caragea!
Vă mulțumesc pentru reflecțiile dvs! Pentru mine, dacă tot curge totul, de ce să rămână ceva neschimbat?
Cu gânduri bune,
Vă mulțumesc pentru reflecțiile dvs! Pentru mine, dacă tot curge totul, de ce să rămână ceva neschimbat?
Cu gânduri bune,
0
şi bănuiesc ca e un alt cuvânt dar... jugănit.
aşa-i? Ioan.