la aniversare

ajuns nu ştiu cât de aproape de gura de vărsare în marea cea mare-a tăcerii în delta cu nuferi şi mâl mă privesc în ochiul de apă ajuns captiv între plauri... un tip uzat ca o statuie a lui Gotama senin se uită departe de mine în cerul răsfrânt cu o părere de zâmbet uşor vinovat... ar trebui dar nu-mi pare ciudat din mâlul lui roiuri şi roiuri au tot zburat efemeride gândurile mele de-o viaţă ca într-un spectacol de circ dotat cu efecte speciale să mintă frumos ostrovul clipei... sporadic agăţate în ava nevinovatului joc cu neuitarea unele au ajuns peştişori vii în banale acvarii pretenţios numindu-se poezii ... m-apucă aşa din senin un avânt să-i dau cu babaica la diblă dar ştiu că nu l-ar durea nici în fund ce ar zice apele tale pline au fost mereu de ştiuci avaţi şi şalăi dar pescar aiurit în loc să dai cu năluci te-ai mulţumit cu bobiţe de mămăligă prinse-n vârf de minuscul cârlig şi-ar hohoti într-un râs de-ar speria toate vietăţile deltei ce sunt cu nuferi ofiliţi şi cu clipele şerpării...