trei poli Y de axe în sferă trei raze în cerc
echilibru stabil aparent
om și eon perfect imperfect
drum rotitor cu dâre de gând
oră exactă cu minute de ani
râzi vesel cât fluturele alb e încă
Cranț,cranț. Îmi place sunetul acesta,e-un sunet optimist
al primăverii. Fasonez lăstarii de pe copertină.E cam
devreme dar nu vreau să văd cum lăcrimează via.Mai am puțin
și gata. Mut buturuga
mai rău ca semnul întrebării sunt cocoşat de întrebări şi-n mintea mea, aşa cum e, puţină, înceţoşată ca un nor, caut o rază de lumină să nu mor prost de tot când am să mor.
creştin fiind, trăind
dacă ai fi o vrăbiuță
aș vrea să fiu un vrăbioi
să cip-cirip pe o crenguță
și țupa țupa amîndoi
dacă ai fi o rîndunică
aș vrea să fiu un rîndunic
să facem tumbe prin văzduhuri
și-apoi cirip
mi se părea fără logică zero. eram prea tânăr.
în mine preamultul nu-l accepta și cum ar fi
putut când tu iritată mi-ai zis: să știi că
toate pornesc de la zero!
ieșiserăm de la întâlnirea cu
la vârsta lui au zis că-i țap bătrân
nu l-au mai dat la stână
îl țineau legat cu frânghia de gard
așa suriu cu coarne mari era fălos
habar n-avea că-l tainau
pentru tăiat
sorocul era
buchetu-acesta va muri
încet
petală cu petală
tu n-ai să știi că pentru tine-a fost
cules
l-oi arunca într-o pubelă
gunoi va fi
ca multele gunoaie
dar
cerul pentru mine va urzi
un cântec
din drag mă las despuiat de cuvinte
tăcerile tale cu unghii crescute ca ghiare
oricând să le smulgă
cu ele facă ce-o vrea
la telal să le vândă
la gunoi să le-arunce
sau să le dea foc
din
...terminaseră treaba, sarmalele bolboroseau molcom în cuptor,
îmbujorate pulpele de pui se răsfățau, în tăvi, marinate,în
așteptarea dimineții prăjirii. Borșul cu perișoare pe plită
fierbea
Bună.Înainte de toate o întrebare domnule Postolache:
-Cum vă simţiţi dumneavoastră în ăst început de zi?
Surprins în plin căscat, uită să clipească şi mă priveşte cu gura căscată lungi clipe. Îşi
la început
eu eram doi și doi erau nimeni
ce noroc că iubire a fost dumnezeu
că din iubire
doi care erau nimeni unu s-au făcut
și-am fost eu
și unu eram în raiul matern
și cer pămînt și apă
recipient
al timpului conștient
dacă e omul
ulcica de lut care sînt
încă nespartă
mai mult vreau
să dau pe de lături
în viitor
în trecut
smalț să fac timpul
spart
la prășit
peste
viscoleşte afară. pun de-o cafea
ca viaţa mea fără dulce.
pentru ziua de azi, mulţumesc Doamne.
fac cruce: duc mâna la frunte, izvorul de gând,
sălaşul Duhului Sfânt.
cobor, trec pe lângă inimă,
e-atât de albă zăpada în parc
și-atât de frumos sclipește în soare
că mă opresc din plimbare
cu vicleșug de visare
reversibil timpul să-l fac
imberb cu tuleie sub nas
îți dau telefon
de crezi că ești în toate ce gându-ți atinge
că alantoida oului nu-i să nu-ți cadă coaja în ochi
că luna nu trebuie s-o tragi de pletele-i albe
și să-i spui curvă doar că a fost violată
de niște
măcar azi de ziua unirii
lasă dracului toată ranchiuna
și dă mâna cu tine
priviți-vă ca niciodată în ochi
până țăndări s-o face mânia-n privire
că de-o samă sunteți
și timpul rămas e prea
cum pot să merg biped ca voi?
cum le-au crescut cailor voștri aripi?
cum să mă rup din țărnă și noroi?
în ce retortă fierbeți gîndul
și distilarea în ce alambic
de vi-i atît de bun
deschide-te viață
ca o femeie urâtă ce-așteaptă
de prea multă vreme iubirea
năvalnică-i vara în tine
ia-ți inima-n dinți
noi zori te așteaptă
scoate-ți straiele de terne complexe
fă-ți baie de
e-un început de veac demențial
vermină-i omenirea vorace egoistă
satana-și etalează macabrul ritual
la care-orgolioșii inconștienți asistă
vorbele-n parlamente sînt bale de șacal
și umanism
eu nu te mai aștept cu flori sub tîmplă
și nici nu văd de ce te-aș aștepta
ai ars ca bețișorul de santal
azi templu-i gol nimic nu se întîmplă
zeu-i statuie impasibil
la tot ce pleacă și ce
mereu stai la pândă de pe steiul clipei s-alunec
dar ca un țap despicat în copită m-agăț de ieșinduri
și pentru că nu poți să o rupi tu-mi săruți carotida
din dragoste știu că mă temi și
coala asta albă din față
ca zăpada ninsă în tainele nopții
strigă să-mi las urma pe ea
urma clipei minutului zilei ce inc-o mai am
parcă-s năuc
deschid fereastră după fereastră
căutând la
va înflori
iubito
cacadîrul
zîmbind cu mii de ochi rozalbi
doar ca să-ți facă ție-hatîrul...
hopa
de ce te-ntorci cu
spatele la mine
ce nu-ți convine
nu tu mă vrei original
de-aceea
am