șarada marelui timid

e-atât de albă zăpada în parc și-atât de frumos sclipește în soare că mă opresc din plimbare cu vicleșug de visare reversibil timpul să-l fac imberb cu tuleie sub nas îți dau telefon puștoaico și vii toată un zâmbet cu geaca ta nouă saki mulată pe sâni-ți de fată cât două fructe de kaki hai îți spun să facem un om de zăpadă râzi cum să nu habar n-ai că totul e o șaradă pregătită pe-ascuns de un mare timid cât tu învârți pentru cap ultimul bulgăr mic de zăpadă eu trag o fugă la magazinul din colț să cumpăr ceva pentru nas gură și ochi stai lângă el îți zic Amaterasu și-l fac cât tine de mare cu cantul palmelor febril modelez un bust stilizat femeiesc și-i pun ca ochi jumătăți de papaia două felii de rodii ca buze ca nas o bucată potrivită de ananas și ca urechi felii de tamarillo tăiate curmeziș că sâmburii formează monograma numelui tău și mai pun ca sâni două uluitoare persimmone una o iau și-o mușc privindu-te-n ochi te-ai prins te-nroșești și-mi spui că ți-e frig că vrei să mergi repede-acasă... las parcul în urmă zicând la ce te-așteptai asta e ce n-ai știut că sunt și femei de zăpadă?...