romanța maimuțelor

eu nu te mai aștept cu flori sub tîmplă și nici nu văd de ce te-aș aștepta ai ars ca bețișorul de santal azi templu-i gol nimic nu se întîmplă zeu-i statuie impasibil la tot ce pleacă și ce vine maimuțele aleargă pe ruine și fac aiurea giumbușlucuri de țe-am fost zeu eu astăzi sînt statuie lianele se suie mă-nfășoară în piatra mea cresc rădăcini zeul e mort și piatra stă să moară uitarea se așterne peste toate cu fiecare clipă care piere natura face tuturor dreptate și vindecă orice durere și-atunci de ce să mai aștept să vii cînd fost-am în răscruce eu merg spre nord spre vest drumul te duce voi fi ghețarul de la pol tu fără știre vei apune vom fi doi nimeni prinși în gol de parcă nici n-am fost pe lume