crucea din zori

viscoleşte afară. pun de-o cafea ca viaţa mea fără dulce. pentru ziua de azi, mulţumesc Doamne. fac cruce: duc mâna la frunte, izvorul de gând, sălaşul Duhului Sfânt. cobor, trec pe lângă inimă, opresc în plexul solar, centrul templului de pământ a Dumnezeului Tată, că pentru el sunt făcut. ridic mâna la umărul drept, loc aproape de tâmplă de unde coboară cuvântul, Dumnezeul fiu, pe care cu dreapta îl scriu răstignindu-l. ating umărul celălalt şi mă înfior: al cui loc e aici pe umărul meu, negat cu Amin? involuntar fac gestul alungării unui sâcâitor bărzăun. mai fac încă o cruce, mare, că dracu-i bătrân. Doamne ajută!