dor

amurg trenul pleacă ne facem cu mâna cum nu ne-am făcut niciodată eu frate mai mic tu soră mai mare suntem cu zăpadă pe tâmple amurg trenul pleacă unde am rătăcit o tinereţe întreagă şeful de gară neutru loveşte în mers paleta de coapsă intră pe-o uşă trenul a depăşit curba vederii ridic spre apus privirea la cer e de-un albastru virgin şi parcă mă tem să traversez calea de fier rămasă pustie calc trotuarul pavat gara rămâne în urmă în sus şi în jos maşini cu faruri aprinse intersecție semaforul se-aprinde pe roşu aştept maşinile trec ca scăpate din puşcă sub coaste un iepure saltă alert mi-i dor de mama de tata de noi cu timpul dat înapoi mi-e dor de Acasă... 20.01.2022