strigătul alb

coala asta albă din față ca zăpada ninsă în tainele nopții strigă să-mi las urma pe ea urma clipei minutului zilei ce inc-o mai am parcă-s năuc deschid fereastră după fereastră căutând la alții în gând reprezentări verzi crude de timp și nu găsesc voit detașate îmi par toate de timpul prezent mă mânii ca o gorilă mascul bătându-mă-n piept mi-arăt caninii să sfâsâi blazarea trezit fie-mi neamul că nu-i impotent și strig ați vrut să se spargă buboiul stors a crăpat e timpul să stergem puroiul să oblojim rană să facem trupul curat îmi place să cred că imnul își face efectul primul vers se pare c-a fos învățat cu stânga țara vrea să pășească cu dreptul din lațul trădării viitorul să fie scăpat ........................................ imnul e lung și sunt lup bătrân voi cățelandrii în haite săriți la gâtul nedreptăților ca puii voștri să nu mai fie puși pe fugă cotonogiți... leatul meu a crescut în grădina zoologică închiși am trăit dar lipsiți de nevoi libertatea junglei cu toate capcanele totală-i acum pentru voi... vegheați haite stau pe de lături trupul pământului sfânt să fie din nou sfâșiat nu uitați că-n genom îi purtați pe Gebeleizis Bendis Zalmoxis că-l purtați pe sfântul Pelasg că-n protoplasma voastră virilă ard toți străbunii și bunii uciși de tineri cu vise cu tot în războaiele prostești ale lumii că-n voi ardem și noi cei de astăzi bătrânii neputincioși dar cu gândul curat în speranța că veți ști urmașilor voștrii să le dați siguranța zilei de mâine...