cu ochelarii de citit pe nas

Cranț,cranț. Îmi place sunetul acesta,e-un sunet optimist al primăverii. Fasonez lăstarii de pe copertină.E cam devreme dar nu vreau să văd cum lăcrimează via.Mai am puțin și gata. Mut buturuga să ajung mai bine. Aici e cuibul aușelului ce îmi cînta ast'vară. Mă uit la ochii dimprejur și îmi imaginez lăstarii. Cu grijă curăț cuibul,poate-o să vină iară. Adun cu mîna ranguta și-o pun pe țol. Cu grebla strîng frunzare putrezite. Pe-o frunză văd o gîză. Mă aplec. Elitrele îi sînt lipite-n mîzgă. Iau frunza și o pun pe buturugă-n soare. E vie, mișcă din picioare. C-un bețigaș o deslipesc și-o-ntorc. E amețită încă dar văd că-și revine. Cu piciorușele își șterge ochișorii. Simt primăvara veselă în mine. S-o fi rugat în legea ei și dumnezeu din mine a vozut-o. Puteam să o strivesc dar n-am făcut-o. E primăvară, doamne, pune-ți ochelarii. Sub frunzele cu amintiri de tril și eu sînt doar o amețită gîză...