sub luna sângerie

la vârsta lui au zis că-i țap bătrân nu l-au mai dat la stână îl țineau legat cu frânghia de gard așa suriu cu coarne mari era fălos habar n-avea că-l tainau pentru tăiat sorocul era stabilit cam la cinci luni n-a fost să fie-așa că un vecin neinspirat a pus o capră-n preajma lui și s-au văzut ea a zberat cu negru doar țintată încolo ca mireasa albă cu țâțe mici cu ochi căprui zglobia iadă flutura din coadă cum gardul nu era înalt mânat de pofte l-a sărit uitând că e de gât legat și în avânt piciorul i s-a frânt între uluci și spânzutat zbera ca vai de mama lui și l-au luat cu-njurături stăpânii și-au deliberat picioru-i rupt să-l punem în atele... i l-au pus dar mai apoi pe înnoptat s-au răzgândit că va slăbi și e păcat... înjunghiat întins pe troscot se mai zbătea un pic când l-am văzut și m-am simțit și eu înjunghiat de clipa grea și cenușie privindu-i ochii larg deschiși spre luna plină sângerie... mi-ai spus la telefon să vin eu încă mă mai simt legat nu risc regret dar nu sar peste gard...