Ioan Barb
Verificat@ioan-barb
„poetul nici măcar nu poate muri în captivitate”
Locuiesc undeva în România. Fost jurnalist, fost (cu inima) revoluționar, fost visător, fost soldat, fost ...
prieteni și noapte\"
un final deosebit la acest poem interesant. Cine o fi această misterioasă care pune stele... pe cer, probabil inventează povești, se agață de cer, înflorește și din nou probabil mai e și afectată de propria însingurare și vine noaptea și alungă singurătatea poetului. Cine oare?
\"ca și cum ai tasta trei clape pe pian
și haț
arunc o stea
pe cer\"
Semnificativ. Cu prietenie, Ioan
Pe textul:
„prietenii mă strigă mi-re-la" de Alexandru Gheție
Pe textul:
„între a fi sau a nu fi.instantaneu" de Teodor Dume
Finalul reușit. Părere. Ioan.
Pe textul:
„Luna cu cea nevăzută" de Liviu-Ioan Muresan
Pe textul:
„Fata cu poveștile pe buze" de Liviu-Ioan Muresan
Pe textul:
„femei îngenuncheate" de Alexandru Gheție
Pe textul:
„un alt/fel de adânc" de Alexandru Gheție
uitându-se de sus\"
Mă întreb dacă sunt cărămizi sau sunt chiar oameni? în orașul acesta în care
\"oțelul orașului și-a dat drumul peste acoperișuri\"
deoarece
\"clopotnițele recuperează timpul pierdut
se scutură de rugină\"
Am descoperit imagini reușite aici.
Pe textul:
„burgundia 56" de Anni- Lorei Mainka
Pe textul:
„când vrei să te descotorosești găsești metode" de Ottilia Ardeleanu
anunță o nouă perspectivă, poate o nouă viziune a poetului asupra stării metaforelor.
\"periculos
pe balcon
să vrei să faci cu mâna peste copaci\",
acest final duce cu gândul la călătorie, de fapt în orice loc suntem într-o călătorie, la fel ca în tren, iar gestul de a saluta copacii este convingător și interesant.
Acest poem are o notă aparte, dezvăluie o nouă lume a Burgundiei.
Păreri. Ioan.
Pe textul:
„burgundia 55" de Anni- Lorei Mainka
o stare de neliniște mă sufocă\",
într-o asemenea stare, dacă cititorul nu ia seama, aude Dumnezeu. Remarcabilă tema și începutul acestui poem-confesiune, care are o abordare lirică deosebită.
\"poate nu-i cea mai curată rugă\",
remarc starea de smerenie, starea în care strigi cu sufletul și aștepți un semn. Fără să premeditez, citind ultima parte din poem mi-a venit în minte un deosebit verset al profetului Habacuc, cap.2 v.17, Vechiul Testament:\"chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da nici un rod, rodul măslinului va lipsi, și câmpiile nu vor da hrană ... eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!\". Un mesaj heraldic acest poem. Cu bucuria lecturii, Ioan.
Pe textul:
„Doamne!" de Teodor Dume
Aș putea remarca mai multe versuri, sau combinații, însă nu o fac deoarece mi-aș permite să remarc poemul în ansamblu, ca fiind bine închegat și ușor de lecturat. O părere. Ioan.
Pe textul:
„muzeul iubirilor stinse" de Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Dar astăzi rătăcesc numai prin glod" de Ștefan Petrea
răsar aceleași stele mincinoase și pustii\",
un final de reținut ca și muzicalitatea versurilor, lăsând deliberat un aer desuet, de romanță, peste poem. Cu stimă, Ioan.
Pe textul:
„ctrlaltdel" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„Þara celor o mie și una" de Liviu-Ioan Muresan
În starea aceasta începi să derulezi înapoi filmul și descoperi lucruri interesante, cu lumini și pete de lumină, imagini cenușii, fotografii imperfecte, pe care le incluzi în starea aceea \"intre\". Rămâne doar să constați că la vremea fotografiilor nu conta forte mult starea, probabil tinerețea, dragostea de atunci, lucruri lăsate atunci în așteptare când aveai posibilitatea să le scoți în prim planul vieții tale și să le prețuiești bucurându-te că pur și simplu căexistau pentru tine. Nu mai insist. Păreri. Felicitări pentru poem. Ioan
Pe textul:
„acolo nici păsările nu se avântă" de Alexandru Gheție
\"Precum un ger întunecarea varsă
Bucăți de stele în șegalnic mers
Eu joc în zborul trist aceeași farsă
Ce-o pun în scenă sori în univers\"...
Poemul tău are o muzică aparte, distinsă, distinctă, care curge în sufletul iubitorului de poezie adevărată, deoarece își are izvorul chiar unde se întoarce să curgă. Unul care se identifică în ceea ce așterni pe hârtie în nopțile de singurătate, Ioan.
Pe textul:
„Precum un gem firesc prelins pe pîine" de Ștefan Petrea
ca un mușuroi de furnici în mijlocul căruia
ai aruncat o mână de fum\"...
Nu este singurul vers remarcabil din poem, dar mă opresc la el deoarece l-am regăsit puțin și în inima mea. O poveste cotidiană, domestică, capativantă prin romantism. Doar o părere. Cu bucuria lecturii, Ioan.
Pe textul:
„pe sânge îmi plutește un ceas" de ștefan ciobanu
RecomandatPe textul:
„scene... pe țărm" de Ottilia Ardeleanu
\"mi-aș fi dorit să modelez pereții
din sticlă
să-mi sângerez mâinile peste ochii tăi
să mă vezi
mișcând roțile
din pieptul tău.\"
Mai remarc puntea dintre copilărie și dragoste.
O citire, Ioan.
Pe textul:
„Memorii" de Mihaela Roxana Boboc
