Memorii

Un poem construit echilibrat și cu acuratețe. Motivul timpului ascuțit în spițele unei roți este foarte interesant, când privești roata învârtindu-se ai senzația falsă că se învârtește înapoi. Ultima strofă închide poemul și imprimă o forță deosebită.
\"mi-aș fi dorit să modelez pereții
din sticlă
să-mi sângerez mâinile peste ochii tăi
să mă vezi
mișcând roțile
din pieptul tău.\"

Mai remarc puntea dintre copilărie și dragoste.

O citire, Ioan.

\"Straniu cum timpul
se ascute în spițele unei roți
șlefuind memoria
de marginile unei rogojini\" - aici se simte șlefuirea, talentul :)...
Un text bun aici, până la final se simte ritmul alert printr-o lume de altădată, amintirile care curg năvalnic și își țipă dreptul la viață... Ah, memoria asta, nu mai încetează odată cu ale ei... drame :). Zâmbesc, pentru că doar tragedii memorez, ca un computer al răului... Și aici finalul, acel cond-optativ sugerează... regretul.
Cu prietenie,

alex

Da, Ioan, ai remarcat bine puntea dintre copilărie și dragoste. Mulțumesc pentru popas.
Alex, ca de obicei, un comentariu pertinent, memoria asta cu dramele ei, bine zici:)

Vă mulțumesc din suflet pentru prezența constantă în pagina mea.
O zi frumoasă!
Mihaela

copilăria te-a marcat foarte mult, memoria ta o conține pe toată și încearcă, în permanență, comparațiile cu restul perioadelor marcante din viața ta.
un poem cursiv, sincer, spontan aș zice.
face plăcere citirii.

Ottilia Ardeleanu

Ottilia, ai pus punctul pe i în comentariul tău.
Mulțumesc pentru popas.

Mihaela