Poezie
Dar astăzi rătăcesc numai prin glod
sonet
1 min lectură·
Mediu
În zorii zilei se întâmplă versul
Venit din necuprins să mă slujească
Cu vocea-i de lumină, îngerească.
Piciorul redeprinde-n tină mersul.
Străbat fiori ființa omenească
Și-și retrezește microuniversul
Și roua e pe frunze, flori demersul
Ca soarele din răsărit să crească.
Eu sunt nuntit cu cerul și pământul
Dar gândul ce pornește e schilod
Și amputat de veci îmi e cuvântul,
Născând sonet cât un anemic plod.
Pe-asfalt ori printre nori mi-era avântul,
Dar astăzi rătăcesc numai prin glod.
033549
0
