Poezie
burgundia 55
vindut casa, pastrat balcon
2 min lectură·
Mediu
vândut jaluzele
cumpărat ușă
vândut scări
reparat baia
marchiză vândută
plătit grădinar
memoria vândută
de la stânga la dreapta
cumpărat binoclu
“Lingvistic incorecta viziune asupra trecutului”
declamă cu privirea peste
marginea ziarului de dimineață
poetul contemporan cu briantină
contra vântului
nici ziarele nu sunt mari ca pe vremuri
foșnitul se dă pe lângă mine intră în palmă
sâmbata între 7 si 9
vocile oarbe răspund
trecutul e ca o bucată grasă de telemea
ciobanul nu o vinde
o împarte ca pe sfintele moaște
trecutul pe străzile văii
fără apărare vândut la colțul străzii
pe diplome surde
semnături indescifrabile
acolo
în oase suge ultimul calciu precum bebelușii
laptele și somnul
trecutul răspunde pe pagina urmatoare
în limba engleză:
“torpedoul piticilor care nu știu de ce să se țină între întrebare și raspuns”
țineți-vă de apele dâmboviței
țineți-vă de morminte vândut cu oase cu tot
țineți-vă de cuvinte găurite precum păianjenii albinele oarbe
ținteți-vă de ce vreți
nu vă mai tineți de noi
delete ziua de azi
gunoiul și gândurile în lunca din nordul cetății
unii nu se pot ține nici de pervaz
fericiți se lovesc de tavan
mângâi privirea țeapănă de singuratate
ascultă pașii ce îi aduc cu mine
nu vreau să te supăr cu foșnit de ziare
notițe cutia poștală
uite
vorbim
nu întrebi de ce în ultima vreme
nu mai întreabă nimeni în ultima vreme
în ultima vreme drept este doar somnul
nu întrebi până când în ultima vreme
nu mai întreabă nimeni până când în ultima vreme
în ultima vreme și revoluțiile iau micul dejun
se duc la fotograf
își iau la revedere de la familie
administratorul blogului
serios?
nu crezi? știu
ți-au scos ochii ți-au tăiat urechile ți-au vândut
scaunul cu rotile
să repare caloriferul
a
acum e bine
cineva a spălat fereastra se vede muntele
târziu pentru tine
ți-au vândut ochelarii
își iau un bilet de autobuz spre Italia
vor veni de sărbători
periculos
pe balcon
să vrei să faci cu mâna peste copaci
033188
0

anunță o nouă perspectivă, poate o nouă viziune a poetului asupra stării metaforelor.
\"periculos
pe balcon
să vrei să faci cu mâna peste copaci\",
acest final duce cu gândul la călătorie, de fapt în orice loc suntem într-o călătorie, la fel ca în tren, iar gestul de a saluta copacii este convingător și interesant.
Acest poem are o notă aparte, dezvăluie o nouă lume a Burgundiei.
Păreri. Ioan.