Ioan Barb
Verificat@ioan-barb
„poetul nici măcar nu poate muri în captivitate”
Locuiesc undeva în România. Fost jurnalist, fost (cu inima) revoluționar, fost visător, fost soldat, fost ...
secundele îi bat aritmic pe un cadran obosit\"
Interesantă desfășurarea poemului pe un spațiu restrâns. Introducerea cu frunza de viță, milenara viță, care atnge și marchează prezența unui trecut aflat dincolo de timp și care urcă până noi, prin legende și dintr-un timp al legendelor, atunci când zeii umblau printre oameni, crează verticalitate. La polul opus, îndepărtarea de acest trecut al viței, al pământului, duce la înstrăinare și, probabil, la pierderea identității și la dezumanizare, lipsa fiorilor care caracterizează, de fapt, sensibilitatea. Un motiv ce mă duce cu gândul, poate, la Camus. Mă opresc aici. Cu bucuria lecturii, Ioan.
Pe textul:
„cu flori de fiori" de George Pașa
Pe textul:
„utopică" de George Pașa
Pe textul:
„îți închipui, fred" de Alexandru Gheție
Pe textul:
„Frunze la cîini" de Liviu-Ioan Muresan
să înece singurătatea
singurul animal de casă\"
Mă uimeșete că ai o evoluție constantă. Poemul acesta are multe părți reușite, în ansamblu are metaforă și are nerv, te captează. Sunt multe versuri pe care le pot remarca. Poate mai faci mici retușuri, în rest poemul are mesaj și curge frumos. Felicitări. Același, Ioan.
Pe textul:
„toane" de Ottilia Ardeleanu
ca o creangă de brad după secetă\"
Am citit aceste versuri deosebite și am continuat să citesc, iar la sfârșit am stat întrebându-mă dacă nu a obosit și iubirea, dacă poetul nu a obosit așteptând să se împlinească ceea ce nu se va împlini niciodată. Mi-au venit în minte o mulțime de întrebări care așteptau răspunsuri. Am citit din nou, mai departe,
\"chiar acum s-a întâmplat
când am descoperit
cea mai perfectă verigă lipsă din evoluția noastră\"...
S-a întâmplat că sub lumea cenușie și brutală prezentă trăiește universul ascuns al poeziei.
Finalul este la fel de trist și de frumos. Cu bucuria lecturii,cu stimă,
Pe textul:
„ieri femeia a obosit" de Stefan Doru Dancus
\"dacă aș mai trăi o zi
în afara timpului
mi-aș umple poala cămășii
cu un strop de inocență\"
așa, cum în copilărie, îți umpleai sânul cu cireșele culese de dincolo de gard. O lume pe care merită să o cunoști. Dacă citești acest poem. Un semn. Cu prietenie, Ioan.
Pe textul:
„Petec de memorie" de Mihaela Roxana Boboc
PS Voi face și corectura semnalată.
Pe textul:
„și în moarte se face uneori primăvară" de Ioan Barb
Pe textul:
„tic, tac și penumbră" de Daniel Bratu
Pe textul:
„și în moarte se face uneori primăvară" de Ioan Barb
erai cea mai frumoasă\"
\"aveam nevoie de un fântânar
care să-mi sape în carne
până la sânge\"
Un poem cu atmosferă de poveste, în care oamenii se comportă și doresc să fie ca păpușile dar nu pot renunța la masca ipocriziei. Un final cu un paradox care mă duce cu gândul la paradoxul \"și caii se împușcă, nu-i așa?\", din celebra peliculă \"Maratonul dansului\". Se pun întrebarea cât de mult ne transformăm în păpuși, deoarece doar ele mai pot aprecia cu sinceritate dragostea. Păreri. Cu prietenie, Ioan.
Pe textul:
„și păpușile pot iubi nu-i așa" de Alexandru Gheție
îmi sunt benefice comentariile tale și încurajările constante.
Bârzu Daniela,
mulțumesc pentru prezență și onorat de cuvintele frumoase, sper să ne citim, din nou, reciproc.
Muhaela, de asemenea susținerea ta are o mare valoare.
Vă mulțumesc tuturor, cu considerație, Ioan.
Pe textul:
„și în moarte se face uneori primăvară" de Ioan Barb
tacâmurile se lovesc de aburii absenței\"...
\"trebuie să fi fost frumoasă
cu privirea
unui secret spus pe jumătate\"
versuri foarte frumoase într-un poem de ficțiune creativă, care te acaparează de la un capăt la altul, când realizezi că ai fost într-o poveste. Deosebită. Felicitări. Ioan.
Pe textul:
„9 iunie" de Mihaela Roxana Boboc
Pe textul:
„Jocul de-a soarele" de Liviu-Ioan Muresan
Pe textul:
„the next room" de Alexandru Gheție
și sărutul acestei lumi
ce mă-a lăsat o urmă de ruj pe tocul ușii
când m-am deschis\"
Îmi place acest poem concentrat, cu imagini interesante. Cu bucuria lecturii, Ioan.
Pe textul:
„2026" de Ochian Nicusor
De îmbunătățitPe textul:
„căldicel în propria înțelegere" de Liviu-Ioan Muresan
cârtițe uriașe cu sape la spinare\"
versuri pe care le remarc. O succesiune de imagini împletite cu o migală teribilistă, de fapt mesajul este reprezentat de o nealiniere, ieșire din matcă. O părere. Ioan.
Pe textul:
„teribilism" de Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Lupta cu Iisus" de Liviu-Ioan Muresan
Pe textul:
„substanța iubirii" de Alexandru Gheție
