Poezie
teribilism
înflăcărat
1 min lectură·
Mediu
plumbul se scurge pe ziduri crispate
zdrențuind piepturi cărămizii
pe umerii cocârjați mantaua foșnește trist
lumini privesc rătăcite spre oameni
smerit
ca în fața unei icoane ce stă să plângă
îngenuncheată înțelegerea
urmărește ceasul lipăind în goană
prin galeria de brațe împreunate
neliniștile ies pe brânci
cârtițe uriașe cu sape la spinare
bolidul deschide ușile destinului
frecându-și mâinile
face loc tinereții cu plete pe umeri
zâmbetele se așază la geamul cu storuri negre
limba de șarpe lungă cât zarea
mânjită cu cenușă
sâsâie provocator
o calcă
sfârâind precum călcâiele de plăcere
aerul se dă în lături tulburat
înspăimântat
șuieră printre implanturi
nechezatul cailor
putere
cu șei de piele și copite sidefate
zdruncină arcada îngâmfării
dintre miazăzi și miazănoapte
tropotele par mecanizate
scârțâind gâjâind
pufnind pe nările nebuniei
o vâlvătaie egoistă încinge distracția
ard chicotelile
se chircesc cuvintele
luna se stinge sufocată
de durere
tenebrele orbesc
(8 iunie 2010)
053.775
0
cârtițe uriașe cu sape la spinare\"
versuri pe care le remarc. O succesiune de imagini împletite cu o migală teribilistă, de fapt mesajul este reprezentat de o nealiniere, ieșire din matcă. O părere. Ioan.