tic, tac și penumbră

ar trebui sa postezi mai des ce scrii.:)
deci raman o admiratoare a poeziei tale.
acest poem de iubire e inca unul dintre acelea care se citesc si n-ar trebui sa se mai adauge nimic pe urma. din pietate pentru arta poetica.
ca sa-mi explic gestul, ma straduiesc sa adaug pentru cei de dinafara cuvintelor:
exista in poezia lui Daniel Bratu un ritm sonor organic, tradus nu numai prin melodicitate ci mai ales prin substanta. autorul supravietuieste in propriul univers datorita capacitatii proprii de transfigurare, poate lua orice forma, orice culoare, face salturi dincolo de propriul hotar asa cum este in stare si sa se muleze pe forma celui mai marunt tipar.
capacitatea aceasta e departe de conventii, insa, pentru ca inlauntrurile lui dau pe dinafara si din melanjul acesta se naste un singur cuvant, trecut prin ciur si ape ca sa se nasca apoi iar si iar din el lumile miraculoase la care nu au acces decat cei care isi pot tine rasuflarea pe o sfoara de matase..
acest poem e dovada. e poemul iubirii ce se lasa citit doar de cei indragostiti.
insa, of, de cite feluri mai e iubirea asta, pe pamantul acesta...
:)

Linea