S-a dus solstițiul verii…

O poezie foarte frumoasă pe care am citit-o cu lejeritate. Îmi place mai ales aerul șugubăț și nuanța de sonet la care ai renunțat spre final. Întotdeauna mai este ceva de adăugat... Am sacrificat și eu de multe ori sonetul de dragul poeziei.
Cu plăcerea lecturării textului!

Mie mi se pare că e un fel de sonet, ”demistificat”. E interesantă ideea poeziei, așa e, nu pare a fi un sonet în toată regula, dar îmi aduc aminte poemele amuzante, nostime, comice, drăguțe, de pe paginile lui Daniel. Felicitări, cum se spune mai sus, e destul de șugubăț. Las și eu steluță.

și autoironie fină, solstițiul ăsta face vara mai plăcută, mai suportabilă!
Felicitări!

mi-au plăcut și tema, și ritmul și veselia

poate, pe ici colo, constrângerile genului, au pus în text imagini care ar putea fi înlocuite
de ex. “păsări călătoare”
că s-au dus cireșele, ok… dar ce e cu păsările călătoare imediat după solistițiu?

la versul ăla (sub rezerva faptului că nu număr silabe)
aș prinde “pe cer poeții…”, dacă poeții nu s-au “dus” și ei (caz în care mai sugestiv este “în”)

aș păstra “pegașii”, e pe tonul poemului

“se-acoperă pământul de balsamuri
și, plat, ni se întinde la picioare.” atât de simplu, dar atât de frumos…

cum se va mări noaptea, la pândă… superb văzut (d’asta îmi plac oamenii de cuvânt, au cuvânt!)

îmi place umorul, dar cred că finalul putea fi mai pe temă

mi-a plăcut (am zis deja?)

Cum, a intrat mașina poetică în alta? Sunt coapte de la soarele acestui cireșar femeile pentru bărbații lor? Sau pentru scris poezie sublimă? Cum, Pegasurile nu mai sunt trași de ghidoane, pe lângă Pegașii trași acum de hamuri în cer de unii poeți? Cum, n-ai văzut, dragă poetă ce pățesc și vișinele coapte de la "zâmbetul de soare" prea larg? Cum, plat pământul tot ni se întinde la picioare după invocările la hramuri să plouă cerul cu balsamuri? Cum, mai persistă mirosul stins al teilor, ori e doar în mintea noastră? Cum, ai prins noaptea cu dracul frumos crescut, să-l facem paj la Curtea sincerității sperieturii? Cum, din binele acumulat în viață se vor simți mușcăturile răului pe viitor tot mai intens? Fragilitatea este ceva de impact, estival.