Frunze la cîini

\"bătăturile palmelor mele seamănă cu o mușcătură de câine\" un vers care singur are o încărcătură poetică ca un poem. Poemul este interesant și are un mesaj la fel de interesant. Cu prietenie, Ioan.

umplerea timpului cu nimicuri, lucruri inutile, de o calitate îndoielnică.
poemul ironizează.
altfel, frunzele au rostul lor!

Ottilia Ardeleanu

:))
Da, interesant mod de a tăia frunze la câini...
Am zâmbit, ce-i drept, am tăiat puțin frunze la câinii mei imaginari...

În penultima strofă mi se pare un artificiu ieftin explicația cu posesorul \"căldurilor\". Imaginația poate merge unde vrea, dar nu poate eluda cu totul logica. Chichița aceasta cu rescrierea unei expresii nu prea v-a reușit. Altfel, vă urez: Tăiere ușoară! Dar aveți grijă la sonorul acela dat la maxim, s-ar putea să speriați câinii și nu veți mai avea cui să tăiați frunză!

Cu stimă,
Pașa

Domnule Barb, sînteți foarte subtil în comentariu. Dacă acel vers a plăcut, plăcerea îmi aparține.
Doamna Ardeleanu, chiar ironia se dorea centrul acestei încercări de poem. Dacă se deduce, cu siguranță e acolo ceva.
Raul, o atitudine ce îmi face plăcere. E chear ceea ce speram să se întîmple cu cititorul.
Domnule Pașa, am pus explicația acolo tocmai ca să nu sară vreun comentator cu ironii ieftine. Știți că se găsesc pe aici. Din păcate nu e unul dintre poemele mele reușite. Rare de altfel.

Vă mulțumesc de trecere și comentarii. Vă mai aștept.
LIM.

\"chiar\"

O poezie care pe cât de simplă pe atât de prezentă în \"poezia străzii\" de la noi.Și apoi de ce să tăiem frunze la câinii comunitari și nu alor noștri. Și uite așa devenim \"proprietarii \" unor animăluțe care ne umple viață de bucurie. Și noi avem un cățel pe care-l iubim, tot corcitură, de zece ani. Hazliu e că noi nu -i tăiem frunze lui Kuky ci castraveți. E innnebunit după castraveți. Nu e o glumă e chiar adevărat.

\"...unul avea cîine de rasă
și cîinele nu avea nimic împotrivă...\"
ascunse intelesuri, place.

Să vezi ce înțeleg
eu, cu capul meu de țăran:
Un marinar ajunge să pună mâna
pe pâine și cuțit,
după ce a dat toată pâinea la dulăi,
începe să taie frunze la căței,
adică nouă celor mulți și flămânzi
până o să ne stea în gât.
Nu Doamnă Viorica,
nu poate să taie castraveți,
am mânca și castraveți
dar ăștia nu cresc așa,
aiurea ca frunzele,
ăștia trebuie să-i producă cineva,
dar nu avem fonduri UE
le-am băgat în asfalt,
acolo unde scria
\"Aici sunt banii dumneavoastră\".

sincer, nu știu de ce ai intercalat în poem bancuri răsuflate.
fix ca nuca în perete și peretele nu avea nimic împotrivă (ca să fiu în ton).
asta cu \"nu avea nimic împotrivă\" circulă de zeci de ani prin bancurile mioritice, sub diverse forme.
și dacă tot sunt pe aici
ce am observat mereu prin textele tale: repeți de n ori același cuvânt. mi s-a întâmplat de câteva ori să stau să ți le număr.
aici ai 12 câini, dincolo 6 porumbei, 6 sori, 10 fluturi etc
plus alte cuvinte la fel de repetate
cred că e deja un \"stil\"
însă, trebuie să recunosc, ai câteva texte care mi-au plăcut mult.

zi bună

Doamna Viorica, iată că poate fi adevărată povestea :)
Doamna Istrate, simt că ați înțeles acolo.
Domnu Miloș, interesant modul de a privi poemul.
Doamna Eugenia Reiter, nu e un banc răsuflat. E atît de răsuflat încît a devenit vorbă de duh. Da, poate sufăr de repetiție, o fac însă intenționat. Nu știu dacă e un stil, însă e un mod de exprimare.

Vă mulțumesc tuturor pentru atenția acordată și bunăvoința de a lăsa un semn.
LIM.