Iakab Cornelia Claudia

exact ce aveam nevoie, umor, aur pur. am auzit si eu de menestrela: a provocat cutremure in acolo unde oamenii se autodostrug incercand sa-i implice si pe altii, ....................... a invatat tornadele sa-si joace in stil mare piciorul de balerina, adica le-a facut mai gratioase, a vorbit pe limba mami naturi si a baRFIT SI DAT PE GOARNA TOT CE MISCA SI NU MISCA, A ORGANIZAT CELEBRA RESPONSABILITATE A FLACARII OLimICE, A FACUT STRATEGII DE RAZBOI SI PACE, A DAT TUTUROR CEVA SI NU A LUAT NIMIC, A CONSTRUIT, scuze de majuscule o eroare, constiinta ca o centrala nucleara urmeaza sa fie data in functiune noua sectie, se taie panglica rosie si se bea sange adevarat de struguri.

propria ta personalitatea e buba, eu acum m-am dumirit. si oglinda aia in care te tot uiti. te vezi mare si umflat, tu gata poti sa ai o descriere pentru moarte, ba esti si centrul universului ea iti e datoare tie cu ceva. pai frate chiar de erai si numai vegetarian erai si tu moartea. te dai rotund ca un peste balon. daca te vezi asa fara jena si adaugi duiosie iata reteta ca adevarul despre tine sa fie ceea ce ai de spus pana incepi sa-i vezi si pe altii. ti-as da cu atelierul in cap.

scrie text asa frumos fraza langa fraza, pana iti zic eu stop. ce zici?

Poate nu am nimic de spus sau poate am prea multe și timpul e prea scurt,
și viața prea nedreaptă...

vezi ce frumos curge, deodata are valoare, e ceea ce e nu il dai drept ce nu e.

pe măsură ce înaintez în realitatea sumbră totul îmi pare un vis. oameni grăbiți spre idealuri nesesizând existența. totul e dorință. dorința de a fi sau a nu fi ceea ce ești.

tot ganduri

dar imi pari confuz si nerealist, eu una nu vad idealuri ci pradatorism. nu se mai traieste cu simturile la maxim, se involueaza sufleteste, se cauta mai mult ideile nu trairile.
eu una o sa te blestem sa o dai in logoree ca ma enervezi, de fapt cred ca esti tare nevorbit acolo in adanc. gura e de tine, in interior dormi si nu poti sa te trezesti. de ce nu vrei sa faci tu nani, nani puiul mamii? sa nu ma intelegi gresit, vreau sa aud motivatia. adica sa iti gasesti una. poate ca e ce spuneai tu : dorinta....

Femeia: același mister ce mă-mpresoară. Aceeași tandră imagine de păcat înfăptuit.Înger demonic prins între cuvinte.Parfumul ei se-nalță-ncet
spre stele. O chem. Ea îmi zâmbește tandru și dispare printre nori.
O privesc în liniștea serii de mai adulmecând mireasma-i de trandafir.
Femeia: izvor de iubire și durere.

la ganduri si poate nu te zgarcesti ca feeeemeia e totul tata, ce faci cu trei cuvinte?

N-am întâlnit niciunde grandețea naturii ca în Cuenca. Agâțat de pereții stâncilor îmi făcea impresia că din clipă-n clipă are să cadă. Rămasei mut. Priveam marele fenomen al Parcului Natural Alto Tajo amețit de uimire.
Pinii stăpânesc cu trufie stâncile abrupte pe care oamenii au ridicat
decupând fără milă din corpul munților cenușii piatra necesară. Suspendat între pământ și cer ca o scară a cerului, dă impresia Cetății cerești unde oamenii și îngerii se amestecă și trăiesc în armonie ca odinioară Adam și Eva. Ochiul percepe, dar mintea e săracă în cuvintele mari necesare descrierii unui oraș precum Cuenca.

facem pariu ca asa era corect?

am ascultat stelele
poemul cerului
inima
cerneală curge in mine
prin vene si artere
vreau sa-l auzi si tu corina
scriu
despre Lună seamana cu tine
fara nici un punct de sprijin
mister pe bolta de smoală

visele astea fantasme ale nopții
vor umple oare corina
abisul din mine

ingeri
lumina
totul se invarte cu tine cu mine
sunt prea trist si betiv
vad totul si nu vad nimic

ah am uitat poemul

multumesc sincer pentru sugestie, dar nu imi gasesc nu reusesc alt cuvant mai puternic. ori care sa sune ascutit , cumva pe inalte cum e cu ț si a ceva spaima.

as fi vrut de la tine sa imi bagi versurile in seama cu adevarat nu sa-mi lasi un zambet, sau poate ca e mai bine asa, e un zambet delicios.

Acum si in concluzie de fapt si de drept ce conteaza? e real ce natura poate face in ceea ce poate face universul, iar din ceea ce descrie un om nu se stie cat face, cum face, pana cand, sau de cand incepand. in cuvinte grele sau simple, multi vor, sinteza are cuvantul, cei slabi influenteaza putin, pentru ei nu exista nimic, nici unu, ci doar altii.

Eram înconjurat de o betznă tot mai profundă, iar din depărtări răzbătea până la mine o voce blândă și un râset cristalin ș aruncam cât colo hârțoagele cenușii și alergam afară printre copaci, sub bolta cerească, priveam stelele.

imi place aici senzatia de a lasa totul balta pentru a alerga dupa...


Adio! Nu te voi mai vedea niciodată decât în poza roasă de timp. Voi păstra această copie până voi regăsi originalul printre stele...

aici suna a contrazicere adio dar ne mai vedem printre stele. daca luam la bani marunti ma intreb de ce e personajul sigur ca a disparut vocea, de unde realizeaza ca era o fiinta in stele, de unde are fotografia. tu ai ceva in minte dar nu mi-ai spus ce. te rog mult nu ma lasa sa citesc degeaba, modifica si fa-ma sa inteleg, sa te cred, prosteste-ma in fata ca a fost adevarat.

Te regăsesc în scrisul meu,
printre cuvinte și versuri.
Chipul tău bălai, de ceară,
mă chinuie ziua prin strălucirea soarelui,
iar noaptea în lumina lunii...

ma intreb: daca ai avea in tine sufletul unei fete, care exista doar pentru ca ii protejezi tu sufletul in trupul tau, numai ca e departe si nu ai vazut=o inca real, ce i-ai face? cum e ea? in fiecare zi poti sa o cunosti. cum?

aici ai vazut tu ceva care a fugit repede: gradina de hartie. apoi nu copacii fantomatici ci altceva, dar e greu sa construiesti in jurul unei scantei desprinse de foc. gata stiu, gradinile de hartie iau foc. dar si ce daca. ce ma oftic. asa ca latru ca un caine, asa imi vine sa-mi imaginez de necajita ca am in grija gradinile de hartie si nu stiu de ce. aha. gata. ai prins?

ce cred eu ca te-a tentat sa gasesti un loc pentru?

O floare de lumină
penița frântă ruginită
cuvinte sparte
prins între două versuri
poem amorțit
scânteie în ochi
cu ochi de migdală,
demonici
iudentitatea

liniște în crângul de salcâmi
cu crengi de gheață ridicate spre cer
în rugă aprinsă


nu-mi place ca e liniste cand e o ruga cand ruga e aprinsa dar crengile de gheata. plus ma intreb ce intrezarire ai avut si a fugit inainte sa vezi cum te atinge interior. probabil te-o fi atins cu legamantul tacerii vesnice.

crang si gheta, crângul acesta mie imi suna a primavara.

dar ce vroai sa spui, de fapt ce oare ai fi putut sa spui?

era ceva important care ti s-a parut neimportant, drept urmare a ramas impulsul de a duce actul la capat si atat.

ma obsedeaza, ce vrei tu sa spui si nu poti. dar de ce nu poti? de ce traiesti simultan sentimentul ca ai de spus cu inversul?
e ceva aici.

cand eram mica nu puteam sa stau locului daca vedeam o foaie goala. ma apucam sa o umplu, vroiam sa o vad plina dar nu aveam in cap decat cerculete, linii, casute. ma abtineam greu in ore sa nu dau gata caietul pana la coperta 2. mai o pagina, inca una.

ma fascina fiecare liniuta, pentru mine era un univers intreg, dar nu puteam sa-i explic si altuia. cercul se rotea de adevaratele, etc

daca era ceva ciudat si incalcit in universul acesta nu se mai apuca nimeni sa le incalceasca . delirul ar fi fost normalitate, etc. stii ca delirul poate fi un atac al constiinetei? ca nu vrea robotul sa exprime adevarul, ce vrea muchiul ei, necesarul ei.
eu te simt cumva incercand sa imiti adultii, limbajul tau de fapt, ala nefalsificat e ceva altceva. te muncesti ca o furnica ce e drept, ai umplut agonia cu miliarde de cuvinte, le tot cari si le tot cari la musuroi. parca sunt bucati dintr-un intreg, te duci decupezi, iar te duci iar decupezi. daca te urmaresc cu ochiul interior te vad asa: tu stai langa un zid. te impingi cu fruntea in el si cu un cutitas iti pierzi timpul in pozitia asta ciudata sa faci niste gaurele. apoi te indepartezi, dupa o ora, privesti de la distanta si zici: ti-a placut iubito. mai vrei?

eu eram pe aceeasi strada si jur vedeam invers ca tine: mirosul venea de la masini, zgomotul de la zapada, era o harmalaie si un fum incat mi s-a parut si mie ca e aglomeratie ca si tie. dar nu era, eram eu pe o parte, tu pe cealalta. aveai un carnetel si nu stiu ce tot scriai din mers.dupa un segment de drum m-am trezit ca am dat in alta dimensiune, era pur si simplu toamna, ploua nu mai altfel ca altadata. paream singura? te intreb, stiu ca m-ai vazut. iti spun ca te-ai inselat, eu nu eram singura, nici banala cum iti paream, pentru ca eu nu eram.

eu fantoma, te invit la duel: in ce vrei sa ne taiem, ca tu ai carne eu nu??? exista o arma?

Fantome ce se dușează în baie\'\' eu am alte idei: fantome care se duseaza in bucatarie, in aburii ce ies din oala cu ciorba. asta din experienta personala de fantoma in romania. eu am reusit sa experimentez asta, eu pot. noptile nu pot sa ma intorc in somn, de acolo am iesit, asa ca ma invart apucata de streche, nimic nou, totusi nu stiu de ce de fiecare data ma simt straniu. nu inteleg!

Nu mai închin versuri iubirii.
Poate că așa se va depărta
și nu-mi va mai tulbura liniștea.
Gata! Încetez să mai iubesc.
E iarnă. Frig.
Chipul tău are mireasma toamnei,
desprinsă
de pe copacii
dezbrăcați.

Poate că așa e mai bine...

daca citesti viecare rand separat iti comunica ceva? un sunet, o imagine pe care vrei sa o vezi cum se continua, o idee, o cheie, o ceva. inchipuie ca fiecare vers e o strada si ne intalnim pe ea, nebunia sufletului cu un calm al poetului. se vede asta? e un exemplu.
cu ocazia asta imi vorbesc si mie oficial. daca eu as fi sufletul tau iar poetul strict mintea te-as lua de neuron ca de par, sa ma lasi singur in el.

in sfarsit ai scapat din ghearele cerberului. trebuie o sampanie. credeam ca o sa mai astept 100 ani, totusi esti prea cuminte, prea decolorat. unde e forta peisajului, tu cel care patrunzi in el si il descopmui si recompui pana tipa ce esti creatorul, da zice atunci ai puterea.
inca putin, fii tu insuti.
descopera unicitatea vocii interioare. sa nu crezi ca eu cunosc victoria, dar o visez.

Ochii de cristal ai Lunii
veghează pământul de argint.

lipseste ceva aici, nu ma impresioneaza, ma agata daca nu sunt pretentioasa, dar nu imi intra in ochi argintul de vad peste tot numai argintiu pana ma ia damblaua.

eu simt ca ai un ceva in tine, nu mi-e prea clar ca te imbraci opac.