Poate nu am nimic de spus

Poate nu am nimic de spus sau poate am prea multe și timpul e prea scurt, și viața prea nedreaptă... Spinii aceia pe care calc umplându-mi picioarele de înțepături și sânge, sunt gânduri. Copacii aceia înalți, de pe munte, sunt iubirile mele. Nisipul de la malul mării sunt fărâme rupte din inimă. Râurile înspumegate e sângele scurs din rănile produse de iubire. Trăiesc. Sau poate doar cred asta. Iubesc. Sau poate n-am iubit niciodată. Vis sau realitate? Exist. Și totuși sunt mort. Dacă mi s-ar da o nouă viață aș alege aceleași plăceri: iubirea pasională; poezia gingașă... Mi-aș cânta iubirea în versuri și în pas de dans, am merge împreună spre moarte...