pe măsură ce înaintez

pe măsură ce înaintez în realitatea sumbră totul îmi pare un vis. oameni grăbiți spre idealuri nesesizând existența. totul e dorință. dorința de a fi sau a nu fi ceea ce ești.

tot ganduri

dar imi pari confuz si nerealist, eu una nu vad idealuri ci pradatorism. nu se mai traieste cu simturile la maxim, se involueaza sufleteste, se cauta mai mult ideile nu trairile.
eu una o sa te blestem sa o dai in logoree ca ma enervezi, de fapt cred ca esti tare nevorbit acolo in adanc. gura e de tine, in interior dormi si nu poti sa te trezesti. de ce nu vrei sa faci tu nani, nani puiul mamii? sa nu ma intelegi gresit, vreau sa aud motivatia. adica sa iti gasesti una. poate ca e ce spuneai tu : dorinta....

Înțeleg din lectura acestor versuri trăirile profunde ale ființei umane, care, pe măsură ce înfruntă viața, realizează micimea omului în infinitul din urma sa și infinitul inplacabil care îi urmează. În puține cuvinte, meritul fiind cu atât mai mare, ați sesizat faptul că oamenii se nasc dar uită să mai și trăiască.
Cu admirație, Bălășanu Constantin

Mulșumesc domnule Constantin. Sunteți unul dintre cei puțini care au înțeles ce am vrut de fapt să spun. Vă mai aștept. Și ție Cornelia îți mulțumesc pentru frumosul \"blestem\". Cezar